Unul dintre evenimentele lunii decembrie, alegerile pentru Parlamentul României, nu a produs deocamdată un guvern care să fie aplaudat din toată inima. Nu ştim, tot deocamdată, cum se va concretiza activitatea sa în abordarea problemelor esenţiale ale învăţământului; în România mai întotdeauna a existat o distanţă neprevăzută, de la vorbă la faptă.
Dar, vorbind despre viaţa sindicală, trebuie să punctez neapărat ultimele evenimente, care au marcat luna decembrie.
În primul rând aş vrea să vorbesc despre aceste majorări salariale – în medie cu 15% – pentru tot personalul din învăţământ (didactic de predare, didactic auxiliar şi personal nedidactic), începând cu data de 1 ianuarie 2017.
Trebuie spus că istoria acestor creşteri salariale n-a fost deloc simplă, ea fiind rezultatul unor negocieri dure şi îndelungate, al presiunii noastre constante asupra Puterii, prin aproape toate mijloacele luptei sindicale – de la intervenţiile în presă, la pichetări, marşuri şi alte acţiuni de stradă. Ne-a fost destul de greu să convingem indivizi de pe diferite trepte ale deciziei că nu trebuie să rezolvăm un moft ci o situaţie legitimă. Am găsit în cele din urmă ecoul cuvenit în Comisia de Învăţământ din Parlament, deşi Partidul Naţional Liberal s-a retras atât de la acele discuţii, cât şi de la votul în plen. Ba mai mult, PNL şi Guvernul României s-au adresat Curţii Constituţionale, contestând decizia de majorare salarială. În acest moment însă, legea a fost deja promulgată de Preşedinţie şi, de la 1 ianuarie, vom putea beneficia de prevederile ei.
Încă un lucru extraordinar reuşit de noi a fost acela ca personalul muncitor, personalul nedidactic, să capete statutul de personal auxiliar specific învăţământului. Aceasta înseamnă că atunci când va avea loc o majorare salarială în sistemul de învăţământ, şi această categorie de personal se va bucura de ea, alături de restul colegilor.
Al doilea eveniment deosebit al lunii decembrie este începerea negocierilor cu reprezentanţii MENCS, în vederea semnării unui nou Contract colectiv de muncă, la nivel de sector de învăţământ. După negocieri dure s-a ajuns la forma finală a contractului care, în opinia noastră preconizează o condiţie europeană a statutului cadrelor didactice. Din păcate – nu ştim cauzele – ministrul nu a mai vrut să semneze acest act normativ.
Desigur că am fost dezamăgiţi de lipsa de responsabilitate a acestui ministru tehnocrat şi am decis să reluăm negocierile cu noul ministru, în cel mai scurt timp posibil.
La împliniri de suflet aş nota, fără nici un dubiu, primirea frăţească a unei delegaţii a Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova, o delegaţie care a răspuns vizitei făcută de noi peste Prut, în a doua jumătate a lunii mai a. c. Dincolo de un schimb de experienţă şi de bune practici sindicale, întâlnirea cu echipa moldovenilor a fost un prilej de a ne cunoaşte mai bine istoria comună, de a ne cerceta prezentul şi a plăsmui viitorul, de a sărbători curat, româneşte vremea colindelor şi apropierea Crăciunului. Am trăit împreună momente de autentice emoţii şi am visat frumos la poalele Cetăţii Neamţ şi pe prispa casei lui Ionică de la Humuleşti.
Şi pentru că tot am vorbit de vremea colindelor ce vestesc Naşterea Pruncului Iisus, vă doresc tuturor ce le-am urat şi fraţilor noştri de peste Prut: zile senine, pline de linişte, împăcare şi multă iubire. Să avem Sărbători frumoase, în sănătate, alături de cei dragi.
La mulţi ani!
Prof. Gabriel PLOSCĂ,
Preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ