În cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” şi a stagiunii artistice 2022-2023, miercuri, 9 noiembrie a. c., a avut loc la Sala Cupola, un concert de înaltă ţinută artistică, susţinut de mult îndrăgitele soprane Anastasia Buruian şi Gabriela Pepelea, acompaniate la pian de Cristina Şoitu. În fapt, a fost o evocare nostalgică, cu mult talent, a liricii toamnei, împletită cu cea a dragostei…
Concertul a debutat cu Preludiul La fille aux cheveux de lin compus de Claude Debussy şi interpretat de Cristina Şoitu, pianista lansându-ne astfel o invitaţie la visare, prin exprimarea sensibilă a propriilor impresii şi prin crearea unei autentice atmosfere romantice. Pe parcursul manifestării am mai urmărit-o pe Cristina Şoitu interpretând piesele Träumerei (Robert Schumann) şi Pavana din Suita pentru pian op. 10 (George Enescu). Dacă prima dintre ele a impus un aer de reverie, Pavana ne-a dus cu gândul la acel dans vechi de origine spaniolă, cu caracter ceremonios, solemn, majestuos.
Beau soir (Claude Debussy) – a fost piesa de debut a sopranei Anastasia Buruian, pe care, deşi nu o văd pentru prima dată pe scenă, nu încetez să o admir pentru delicateţea vocii, care face faţă tuturor provocărilor, până la cele mai neconvenţionale armonii şi tonalităţi. Mult gustate de public au fost şi Spune-mi, codrule, vecine… (Emil Monţia) – în care nuanţele nostalgice s-au împletit cu frazări jucăuşe – şi O, rămâi (Eugen Coca) – prin care s-a pătruns într-o ambianţă gravă, eminesciană.
Unul dintre cele mai reuşite momente ale serii a fost intrarea în scenă a sopranei Gabriela Pepelea, cu Serenada lui Schubert. Acestă capodoperă a muzicii schubertiene a fost dublată de o interpretare strălucită, în care artista şi-a dat măsura amplitudinii şi căldurii vocii, cu care a impresionat profund şi a cucerit publicul prezent. A urmat, în aceeaşi interpretare, Toamna (Doru Popovici) – care într-adevăr, prin valenţele vocale a inspirat o atmosferă rece, autumnală – şi De ce nu-mi vii (George Stephănescu) – un suspin de dor, impecabil evocat, conceput însă cu un final senin, înviorător.
Ne-am bucurat de primul duet al celor două soprane prin piesa Still, wie die nacht… (Carl Bohm), când am înţeles că providenţa nu le-a ales întâmplător să cânte împreună, căci din contopirea perfectă a vocilor a rezultat un sunet de o armonie impecabilă. Dar momentul sublimului a fost atins prin liedul Herbstlied (Felix Mendelssohn-Bartholdy), care deşi este un cântec de toamnă, ne-a dus cu gândul la registrul divin, spre o semnificaţie dumnezeiască. Apoi, ca o primăvară a venit Ich wollt, mein Lieb ergosse sich a aceluiaşi compozitor, urmată de momentul romanţelor, interpretate cu emoţie maximă dar care au şi stârnit emoţie pe măsură.
Finalul a fost conceput ca o surpriză pentru publicul care a fost invitat să intoneze împreună cu artistele A ruginit frunza din vii, totul încheindu-se într-un climat nostalgic, îndulcit de optimismul refrenului şi de aplauzele repetate ale publicului. Felicitând din suflet protagonistele pentru înalta prestaţie artistică, nu pot încheia decât sperând că vom avea parte de cât mai multe astfel de manifestări muzicale, care îmbogăţesc patrimoniul cultural al oraşului nostru.
Gianina BURUIANĂ