Raluca Ouatu este conferenţiar universitar doctor şi prodecan al Facultăţii de Interpretare Muzicală din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, fondator şi director artistic al Orchestrei „Camerata Regală”. Născută la Piatra-Neamţ, în anul 1982, a crescut într-un mediu multicultural, dedicându-se studiului pianului. Prima sa profesoară a fost conf. univ. dr. Mihaela Spiridon, directorul artistic al Festivalului „Vacanţe Muzicale”. Se distinge printr-o serie de calităţi interpretative rare, impunându-se ca un muzician serios şi profund, minuţios pregătit.
– Ce reprezintă pentru dumneavoastră Festivalul „Vacanţe Muzicale”? Care-i ediţia la care aţi asistat pentru prima oară?
– Festivalul Internaţional „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ” reprezintă un reper important în cariera mea artistică. În primul rând se desfăşoară acasă, ceea ce îl face special. Apoi, am avut bucuria de a cunoaşte acest festival prin ochii unui copil, participând la masterclass-urile de pian organizate acum foarte mulţi ani, ca pianist oficial al cursurilor de măiestrie (vioară, canto, flaut), ca acompaniator, alături de studenţii Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, ca artist tânăr invitat în recitaluri solo sau de muzică de cameră, ca solistă cu orchestra, îmi amintesc acum de concertul susţinut cu Filarmonica din Bacău şi maestrul Ovidiu Bălan, cred că în 2002, ca spectator şi, nu în ultimul rând, în postura de pianist/ clavecinist în orchestră şi reprezentant al „Cameratei Regale”, deci, şi de cealaltă parte a baricadei. Jumătate de secol de „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ” reprezintă istorie, tradiţie, excelenţă şi speranţă. Suntem onoraţi să facem parte din această ediţie aniversară. Împreună cu solista noastră, Rebekka Hartmann, şi cu vioara ei Stradivarius, v-am pregătit un concert extraordinar: Vivaldi versus Piazzolla – 8 „Anotimpuri”, poate cea mai iubită muzică din toate timpurile şi pentru toate vârstele.
– Cum este întoarcerea la Piatra-Neamţ, cum vă ţineţi sufletul acasă?
– De fiecare dată este o bucurie să vin acasă, cu treabă sau doar în vacanţă. Deşi vin destul de rar, sunt foarte atentă la ceea ce se întâmplă aici şi observ cu mândrie că viaţa culturală a oraşului nostru este din ce în ce mai diversă şi mai bogată. Deci, sufletul meu e fericit.
– Cât de mult aţi muncit pentru cariera pe care o aveţi?
– Care este unitatea de măsură în care vreţi să calculăm? Enorm, dar am avut şi foarte mult noroc de oportunităţi şi de oameni care m-au susţinut.
– Cum vă amintiţi zilele copilăriei?
– Prea scurte pentru orele de studiu pe care mi le programam.
– Dar oamenii care au dat sens vieţii dumneavoastră? Care v-au inspirat şi ajutat să vă dezvoltaţi?
– Aşa cum am mai spus-o şi cu alte ocazii, sunt un om extrem de norocos, pentru că am avut mereu lângă mine oameni care au crezut în talentul meu şi m-au sprijinit. Părinţii în primul rând, toţi profesorii prin mâna cărora am trecut şi care au cizelat câte puţin din ceea ce sunt astăzi, prietenii care şi-au făcut programul de ieşit în oraş în funcţie de programul meu nebun şi, nu în ultimul rând, studenţii mei, de la care învăţ în fiecare zi cum să fiu un om, un artist şi un profesor mai bun.
– Sunteţi unul dintre fondatorii Orchestrei „Camerata Regală” şi directorul artistic al acestui ansamblu de la înfiinţare, din 2009. Cum reuşiţi să menţineţi ştacheta atât de sus, pentru că, primordial, este vorba despre calitate, nu?
– Da, sunt unul dintre fondatorii acestui minunat ansamblu. Împreună cu concertmaestrul Radu Chişu şi cu dirijorul Constantin Grigore încercăm să găsim oportunităţi şi să organizam evenimente demne de această orchestră extraordinară. Performanţa vine cu responsabilitatea fiecărui instrumentist în parte, cu dăruirea acestora, cu seriozitatea şi cu bucuria de a face muzică împreună.
– Cum trebuie câştigată dragostea publicului?
– Nu cred că există o reţetă universală, dar iubirea poate fi ingredientul principal. Pentru noi, fiecare concert este un act de iubire pentru meserie, pentru public, pentru muzică şi pentru noi înşine. Încercăm să oferim calitate într-un mod foarte sincer şi astfel emoţiile pot ajunge la sufletele celor care ne ascultă, făcându-i să îşi dorească să revină la un concert de muzică clasică.
– Ce căutaţi în mod special în lucrul cu studenţii?
– Să îi inspir să iubească meseria asta cel puţin la fel de mult cum o iubesc eu şi să îi ghidez într-o lume foarte dură.
– Este greu să reuşeşti ca artist, astăzi?
– Este extrem de greu, din ce în ce mai greu. Dar, ca în orice meserie în care vrei să reuşeşti, trebuie să te dăruieşti 200%, nu merge cu jumătăţi de măsură! Dacă îţi doreşti cu adevărat şi munceşti, reuşeşti!
– Ce lasă muzicienii moştenire?
– În afară de instrumentele lor? Glumesc… Emoţii… multe emoţii… Devenim de neuitat atâta timp când cineva îşi aminteşte peste ani că a simţit ceva ascultându-ne la un moment dat. Nu aş vrea să închei fără să urez „La mulţi ani!” unuia dintre cele mai longevive şi importante festivaluri de muzică clasică din ţară şi să îi felicit pe cei care au înţeles importanţa culturii în vieţile noastre. Festivalul Internaţional „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ” pune oraşul nostru pe harta culturală naţională şi internaţională an de an şi pentru asta sunt extrem de recunoscătoare.
A consemnat Violeta MOŞU