Profesorul de muzică George Grigorică a fost un creator de valori culturale. Inspector de specialitate la ISJ Neamţ, membru al Uniunii Compozitorilor din România, un excelent artist cu har, care ştia cum să îndrume, ştia ce să dea coriştilor ca să poată deveni ei înşişi artişti, acesta s-a bucurat de aprecierea unanimă a tuturor celor care l-au cunoscut. Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ l-a omagiat pe 14 februarie 2025, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, Sindicatul Învăţământ Neamţ, Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Liceul de Arte „Victor Brauner”, Colegiul Naţional Pedagogic „Gheorghe Asachi” şi Şcolile Gimnaziale nr. 5 şi 8 (27) Piatra-Neamţ, în cadrul Proiectului „Să cunoaştem istoria judeţului prin memoria comunităţii”.
Moderatoarea manifestării a fost prof. Mihaela Mereuţă, managerul Bibliotecii Judeţene.
„George Grigorică a fost un profesor de renume, unul dintre ctitorii şcolii muzicale nemţene. Un creator, un organizator şi educator de mare talent. A fost un mare profesor şi prin calitatea de a împărtăşi elevilor, coriştilor, din bogatele sale cunoştinţe, în dorinţa de a le dezvolta educaţia muzicală. Ne bucurăm foarte mult că la această evocare este prezentă şi fiica sa, doamna Cozeta Grigorică”, a spus prof. Mihaela Mereuţă, managerul Bibliotecii Judeţene.
„George Grigorică a fost mentorul meu. A scris versurile şi muzica imnului liceului Petru Rareş, a fost şi pictor, unele dintre lucrările sale putând fi admirate în sălile acestei importante instituţii de învăţământ. L-am îndrăgit mult, chiar dacă era extrem de exigent şi nu se abătea un dram de la principiile sale. Era de o corectitudine exagerată, nu cred că am mai întâlnit pe altcineva de o asemenea purtare corectă. N-a fost niciodată un infatuat, niciodată un avut, singura sa avere a fost bogăţia sufletului său” – prof. Silvia Vais.
„Era ştiut de toată lumea: cel mai bun la ansamblul coral era George Grigorică, iar la orchestră, Theodor Macarie. În acei ani exista o intensă şi permanentă activitate corală, fiecare şcoală, fiecare fabrică sau instituţie de cultură având un cor. De numele său se leagă o frumoasă şi prestigioasă activitate muzicală, prin succesele şi aprecierile elogioase repurtate ulterior la nivel naţional. Dragostea de oameni, acea rostire îmbinată a versului şi cântecului, înnobilarea sufletului şi minţii prin arta corală, iată moştenirea pe care ne-a lăsat-o” – conf. univ. dr. Radu Oţel.
„Sunt absolventă a ultimei serii de cinci ani la clasa de învăţători de la Liceul Pedagogic şi nu pot să nu aduc aici, în faţa dumneavoastră, chipul dragului nostru profesor cu care noi am studiat disciplina Dirijat şi repertoriu, era o disciplină care nu se mai regăseşte astăzi în proiectul planului-cadru, nici măcar la liceele pedagogice. Într-o societate atât de impregnată de absurda atenţie spre mediocritate şi non-valoare, iniţiativa Bibliotecii Judeţene de a organiza această evocare reprezintă un demers lăudabil ce îşi propune cinstirea nu doar a unui grup restrâns de valori individuale, ci promovarea unui model de excelenţă, o recunoaştere publică a valorii autentice, a performanţei susţinută de pasiune, muncă şi dăruire. Şcoala nemţeană a avut privilegiul de a deţine un important patrimoniu pedagogic desăvârşit prin astfel de modele despre care vorbim astăzi, dascăli ce şi-au purtat cu demnitate plăcuta povară a Luminii, a învăţăturii, a devenirii. George Grigorică era un profesor ce astăzi numim de tip constructivist, un profesor care nu numai că deţinea o pregătire exemplară din punct de vedere profesional, ci era un profesor care transmitea elevilor parte din sufletul său sensibil, parte din eleganţa, capacitatea empatică şi din abilitatea socială pe care le avea. Ce am învăţat noi de la profesorul George Grigorică? Lucruri alese. În primul rând, că e foarte important ca un viitor dascăl să fie implicat, să fie empatic, să poată să cunoască şi să găsească sensibilitatea din sufletul fiecărei copil şi să o cultive prin studiu” – înv. Gabriela Grigore, secretarul general al Sindicatului Învăţământ Neamţ.
„Pentru mine, a fost omul care tot timpul a ştiut ce are de făcut. Punctual, tot timpul pregătit şi cu mare dragoste pentru copii şi cu o şi mai mare dragoste pentru muzică. Cred că Dumnezeul său a fost muzica şi Dumnezeu l-a ajutat ca noi să ne bucurăm de ceea ce a realizat. Am aflat târziu că a dispărut dintre noi şi atunci m-am gândit că, într-o zi, la Liceul „Victor Brauner”, o să-l comemorăm aşa că, în acest moment, gândul meu este îndeplinit la modul superlativ de Biblioteca Judeţeană” – prof. Mihăiţă Albu.
„Mă gâtuie puţin emoţia, pentru că rar ne este dat să asistăm la omagierea unui profesor de muzică. Profesorul George Grigorică mi-a marcat începutul carierei mele didactice, făcându-mi prima inspecţie. A susţinut întotdeauna că profesorul de muzică trebuie să se facă respectat în şcoală. Mi-a rămas întipărit acest sfat şi m-am străduit să-l respect” – prof. Eugenia Tiugea, dirijorul Coralei „Bazil Anastasescu” Târgu Neamţ.
(N. R. – Detalii despre evocarea „George Grigorică – profesorul şi dirijorul cu har” despre viaţa şi activitatea acestei personalităţi, în Revista „Apostolul” nr. 280, pag. 23, febr. 2025)
Violeta MOŞU