• Interviu cu Ivo Helebrant – director la 1st International School of Ostrava, Republica Cehă
L-am regăsit pe Ivo Helebrant în calitate de director al şcolii private 1st International School of Ostrava din oraşul Ostrava, cu ocazia unei deplasări complexe Erasmus+ desfăşurată în Republica Cehă, ce a cuprins o mobilitate de grup pentru 10 elevi de la Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza” şi două activităţi de job shadowing. Spun „l-am regăsit” deoarece, de fapt, l-am cunoscut acum 14 ani în cadrul unui proiect multilateral Comenius, în care, pe lângă România şi Cehia am avut parteneri din Portugalia, Lituania şi Franţa. Atunci, Ivo era profesor, membru în comisia de organizare şi derulare a proiectelor europene, şi m-a uimit cu energia şi determinarea sa de a face lucruri inedite, cu impact durabil asupra elevilor. Acum este un director tânăr (care ocupă totuşi de 10 ani această funcţie), al unei şcoli tinere (anul acesta împlineşte 20 de ani de la înfiinţare) şi l-am înţeles mai bine datorită amabilităţii de a-mi acorda un interviu cu ocazia întâlnirii din perioada 24-28 februarie 2025, în cadrul Acreditării finanţate de Uniunea Europeană, având numărul 2024-1-RO01-KA121-SCH-000205676.
– Cum ai descrie parcursul tău profesional înainte de a deveni directorul şcolii 1st International School of Ostrava?
– Da, este foarte simplu, am început ca profesor obişnuit la o şcoală vocaţională, unde timp de cinci ani am predat limba engleză şi educaţia fizică. Concomitent m-am implicat în organizarea activităţilor extracurriculare. Pentru mine a fost o experienţă foarte valoroasă, eram singurul profesor de engleză şi educaţie fizică şi directorul mi-a acordat o mare încredere, mi-a oferit oportunităţi de creştere profesională, mi-a dat posibilitatea să dezvolt programe şi să încep să organizez evenimente extracurriculare. A fost o perioadă de acumulări, dar după cinci ani am decis că vreau să schimb şcoala, aşa că am dat interviu la 1st International School of Ostrava şi am fost acceptat pe aceeaşi poziţie, adică profesor de limba engleză şi educaţie fizică şi coordonator al domeniului extracurricular. Între timp am desfăşurat şi activităţi legate de management, cum ar fi organizarea examenului naţional de bacalaureat, care la noi este destul de complicat, elevii noştri aspirând la obţinerea Bacalaureatului Internaţional, care le dă dreptul de a studia în străinătate. Apoi, mi s-a propus funcţia de director adjunct, pe care am acceptat-o, după care am devenit director, în urma absolvirii unui curs de un an, absolut obligatoriu la noi pentru a ocupa această poziţie. Tania este directorul meu adjunct, iar luna aceasta se împlinesc 10 ani de când lucrăm în această echipă, şi nu putem să nu observăm că fiecare perioadă este diferită, că şcoala creşte an de an având mai mulţi profesori, mai mulţi elevi, mai mulţi părinţi implicaţi. Există şi anumite probleme, şcolile private nu au numai avantaje, noi spre exemplu funcţionăm într-o clădire care nu este o şcoală propriu-zisă, unde trebuie să plătim chirie şi s-o negociem în fiecare an. Lunar, apar provocări pe care trebuie să le depăşim, momente mai plăcute sau mai puţin plăcute, dar eu încerc să-mi menţin echilibrul, şi să îmbin activitatea de director cu cea de la catedră.
– Dar acum, aici, eşti profesor de geografie. Cum a fost posibilă această trecere de la limba engleză şi educaţie fizică la geografie?
– Ei bine, sunt genul de profesor înclinat spre disciplinele umaniste. Acum mai mult de 13 ani şcoala a rămas fără profesor de geografie. Mi-am spus atunci că este o excelentă provocare pentru mine din punct de vedere profesional, am studiat programa şi am observat cât de familiare îmi erau conţinuturile, aşa că am decis să fac această schimbare.
– Eşti directorul unei şcoli private. Cum acţionezi pentru a te menţine competitiv?
– Sunt necesare multe eforturi. Nu ştiu care este situaţia în România sau în alte ţări, dar să fii director într-o şcoală privată din Republica Cehă implică multe, multe responsabilităţi şi multe roluri de jucat: trebuie să fii manager, trebuie să fii lider, avocat, contabil, şi asta nu este bine. De aceea mi-am numit o echipă care să mă ajute să rezolv toate aceste sarcini; eu colaborez foarte bine cu colegii mei, mi-am ales şefi de departamente care formează aşa numitul „management de mijloc”, iar aceştia cunosc toată activitatea şcolii şi pot informa proprietarii şcolii în legătură cu orice doresc aceştia să afle. Eu însămi consider că m-am autoeducat, dar în plus, anual fac anumite cursuri de management pentru a mă perfecţiona, pentru a învăţa lucruri noi, pentru a da o dimensiune internaţională şcolii şi pentru ca toţi actorii – elevi, profesori, părinţi – să fie mulţumiţi şi să mergem în acelaşi sens. Pot spune de asemenea că un mare rol în progresul şcolii noastre îl are introducerea Bacalaureatului Internaţional, care ne conferă o imagine privilegiată în comunitate.
– Crezi cu tărie în beneficiile lucrului în echipă?
– Da, fără discuţie, consider că echipa mea de management lucrează foarte bine, ne ştim cu toţii responsabilităţile şi le îndeplinim, dar în acelaşi timp este vorba despre un cerc deschis în care fiecare poate veni cu ideea sa, chiar dacă uneori eu iau decizia finală. Deci lucrul în echipă este esenţial, ceea ce fac eu nu se poate realiza de unul singur; desigur a trebuit să învăţ şi lecţia delegării de sarcini, care este foarte importantă, mă ajută foarte mult, nu numai pe mine ci şi instituţia.
– Cum ai caracteriza elevii de la 1st International School of Ostrava?
– Pot spune că sunt nişte copii obişnuiţi ca toţi cei din lumea asta sau din ţara noastră. Intră în şcoala noastră la vârsta de 12 ani când sunt în clasa a VI-a şi termină la 18-19 ani, după absolvirea clasei a XIII-a. Deci petrec opt ani şcolari la noi, şi au vârste foarte diferite. Suntem consideraţi o şcoală mică având 230 de elevi. Şi asta este un avantaj deoarece marea majoritate se cunosc între ei datorită unor evenimente, proiecte, oportunităţi oferite de noi. Devin prieteni, învaţă unii de la alţii, sunt forţaţi să coopereze. Suntem o şcoală internaţională şi, deşi marea majoritate sunt elevi cehi, totuşi există alte 15 naţionalităţi pe care le-am primit sub acoperişul nostru şi asta oferă instituţiei o mare deschidere, posibilitatea de a cunoaşte diferite aspecte legate de alte culturi, alte stiluri de viaţă, alte viziuni. Dar, după cum spuneam, se comportă normal. Rareori suntem puşi în faţa unor dificultăţi din acest punct de vedere, dar trebuie să ţinem cont că sunt totuşi copii sau pot avea nişte probleme personale sau familiale care se reflectă în manifestările de la şcoală. Noi lucrăm intens pentru a-i aborda individual, dar vrem să-i obişnuim şi cu lucrul în echipă. Suntem mulţumiţi de ei şi suntem îndreptăţiţi să spunem asta pornind de la rezultatele lor şcolare.
– Care este misiunea şcolii 1st International School of Ostrava?
– Educăm elevii pentru a fi capabili să facă faţă cerinţelor actuale din lume, pentru a comunica cu uşurinţă, pentru a se adapta condiţiilor în continuă schimbare, pentru a vorbi una sau două limbi străine, pentru a fi responsabili şi pentru a fi cetăţeni activi. 99% dintre elevii noştri continuă studiile în universităţi, deci trebuie să ştie cum să facă faţă anumitor situaţii şi cum să-şi croiască drumul spre succes.
– Ai putea să identifici care ar fi marele avantaj şi apoi marele dezavantaj în a fi elev şi profesor la o şcoală privată?
– Avantajul este legat de dimensiunea mică a şcolii şi apoi de mărimea colectivelor care este de maxim 20 de elevi, spre deosebire de şcolile publice unde este de 30 şi uneori chiar mai mult. Aceasta permite abordarea diferenţiată a copiilor. Să nu uităm că suntem o şcoală cu predare în limba engleză, deci elevii au nevoie mai întâi de tot sprijinul pentru însuşirea limbii engleze. Apoi, vin din diferite culturi, medii, cu diferite concepţii – aspecte care iarăşi necesită o abordare diferenţiată. Dar avem resursele pentru a face ca mediul nostru şcolar să fie sigur, să motiveze elevii, să-i încurajeze.
Dezavantajul nostru este că suntem localizaţi într-o clădire de birouri, în care trebuie să plătim chirie, pe care trebuie s-o negociem în fiecare an. Deci nu avem o clădire tipică de şcoală cum este cazul celor din sistemul public, dar până la urmă aceasta a fost o provocare pe care am depăşit-o cu succes, transformând birourile în săli de clase atrăgătoare, primitoare, în care copiii se simt bine.
– Ce părere ai despre inteligenţa artificială ca resursă didactică?
– În mod clar este cel mai nou instrument pe care-l foloseşte toată lumea, fie elevi, fie profesori, dar nu mă pot opri să nu-l compar cu celelalte pe care le oferă tehnologia informatică. Rămân la ideea că este de fapt doar un instrument de predare, învăţare, management, leadership, şi trebuie folosit într-un mod responsabil. Pentru că nu trebuie să pierdem din vedere că aspectul uman este esenţa educaţiei, care este un proces complex, în care poţi folosi orice ajutor informatic, dar care trebuie interpretat doar ca un simplu ajutor. Şi trebuie gândire critică la inteligenţa artificială, pentru că nu orice este adevărat, este o resursă, dar nu este singura şi trebuie folosită într-un mod înţelept.
A consemnat Gianina BURUIANĂ