Veşnica întrebare: Sacrul sau profanul?

Sub această interogaţie, sâmbătă, 15 ianuarie 2022, la Galeriile de Artă „Lascăr Vo­rel” din Piatra-Neamţ s-a desfăşurat vernisajul unei foarte interesante expoziţii de pictură, marca Laurenţiu Dimişcă. Deşi nu mai are nevoie de nici o prezentare, confirmare sau validare, trebuie să menţionăm faptul că acesta a încheiat anul 2021 cu titlul de „cel mai bun artist al anului”, conferit de Uniunea Artiştilor Plastici, Filiala Neamţ, ca o recompensă pentru intensa activitate creatoare şi pentru manifestările de nivel naţional, organizate în principal la moderna galerie de artă de la Gura Văii.

Publicul a fost întâmpinat de lucrări de mari dimensiuni, pe de o parte icoană bizantină, iar pe de cealaltă lucrări exprimând viziunea proprie a artistului asupra unor teme religioase, astfel încât nu am fost puşi în faţa unei dileme clasice, a unei alegeri, ci în faţa a două modalităţi diferite de a exprima teme religioase: bizantinul şi profanul. Dacă în partea de icoană am asistat la o anumită respectare şi ascultare canonică, în partea cealaltă am fost martorii unei explozii de culoare şi imaginaţie, având în faţa ochilor lucrări monumentale, în stilul impresionant, unic, pe care putem să-l numim deja „Laurenţiu Dimişcă”.

Cuvântul de început a aparţinut preşedintelui UAP Neamţ, Ştefan Potop: Deschidem astăzi, de Ziua Culturii Naţionale, şirul expoziţiilor 2022 cu precizarea că se aplică zicala românească adaptată: „Nu-i pentru cine se programează ci pentru cine este pregătit”. Deşi acum era programat pictorul băcăuan Aurel Stanciu, îl vedem de fapt pe Laurenţiu Dimişcă. El tot timpul este cu arma la picior, este pregătit, a spart gheaţa şi în 2021, când a fost ca şarpele Uroborus, care mâncându-şi coada formează cu ajutorul corpului un cerc: a expus primul în ianuarie şi a terminat cu titlul de artistul anului în decembrie.

Apoi, publicul a fost martorul expunerii pictorului, care s-a destăinuit în câteva cuvinte: Este pentru prima oară când prezint preocupările mele în iconografia bizantină, în imaginea religioasă, deşi am început iconografia la vârsta de 18 ani. Pe vremea aceea nu prea aveam acces la acest gen de informaţie, lucru ce s-a întâmplat mai târziu, după ce s-au deschis graniţele. Deşi canonul bizantin este strict, prin firea mea de artist mă joc cu acesta şi intervin. Icoana este o poartă către divinitate iar eu prin structura mea religioasă – catolic fiind – am în sânge şi tehnica vitraliului. Pe de altă parte prin reprezentările mele din partea profană am vrut să realizez tot un dialog cu divinitatea sub alte forme, pentru că fiind o fiinţă spirituală, omul are nevoie de acel supranatural. În expoziţia de faţă se pot vedea variante de răstignire în stilul meu, Adam şi Eva contemporani şi ideea păcatului originar. Sunt nişte problematici pe care eu mi le pun în mod artistic şi prin care întreţin un dialog mult mai direct cu divinitatea, deşi noi oamenii avem o fire duală, care pendulează între sacru şi profan.

Am mai aflat că pe data de 17 ianuarie va avea loc o licitaţie online cu 70 de lucrări ale lui Laurenţiu Dimişcă, încasările fiind donate pentru o cauză socială, iar aceasta m-a dus cu gândul la generozitatea acestui artist, deloc individualist, ci dimpotrivă, preocupat de a îndruma şi lansa tinere talente în ale picturii.

Să precizăm şi că această expoziţie este aniversară pentru Laurenţiu Dimişcă, deoarece pe data de 17 ianuarie el împlineşte o frumoasă vârstă, motiv pentru care îi urăm un călduros „La mulţi ani!”

 Gianina BURUIANĂ