În Registrul de inspecţii şcolare a Şcolii Ruginoasa am găsit următoarea consemnare făcută de inspectorul şcolar Vasile Leahu la 27 august 1942: „Directorul Emil Teodorescu este concentrat… Direcţia e girată de către Ana Teodorescu, învăţătoare gradul I, pe care am găsit-o la datorie. Localul este propriu, cu două săli de clasă, fără locuinţă (pentru învăţători). Arhiva în perfectă ordine, ţinându-se în dulapuri speciale. Cataloagele şi matricolele completate. S-au cules datele necesare în vederea întocmirii noului recensământ şi înscrierile pentru viitorul an şcolar. Ora de informaţie se ţine în fiecare duminică în cadrul Căminului cultural. Colţul Eroilor e în ordine. Cantina şcolară a funcţionat de la 17 noiembrie 1941 până la închiderea cursurilor, dându-se la 20 de copii săraci lapte cu mămăligă şi arpacaş cu lapte şi zahăr. Grădina şcolii de cca. o jumătate de hectar este semănată cu diferite legume şi zarzavaturi, fasole şi cartofi pentru cantina şcolară. S-au colectat plante medicinale: 6,5 kg floare de tei, 6,8 kg floare de soc, 7,55 kg coada şoricelului, 4,95 kg de muşeţel şi 1 kg de pojarniţă. Bibliotecile pe clase şi cea pe şcoală au împreună 390 volume şi sunt 100 de cititori.” Aprecierile erau făcute în timpul în care ţara noastră se afla în plin război mondial, în care sute de învăţători şi profesori se aflau pe linia întâi a frontului. Acasă, doamnele învăţătoare se străduiau ca totul să fie în ordine. Aşa s-a străduit şi Ana Teodorescu, care îşi avea soţul concentrat de la 22 mai 1942 şi care îşi pierduse fratele, învăţătorul Mihai Cojocaru, din Dobreni, în războiul sfânt pentru eliberarea Basarabiei din vara anului 1941.
Aşadar, tot timpul la datorie: învăţătoare, mamă, soră, prietenă. „Un model de comportare cetăţenească, de cinste, de hărnicie, de pricepere şi de devotament în funcţia pe care a îndeplinit-o în satul nostru peste 46 de ani”, avea să o caracterizeze preotul Victor Stan, în 1970 la moartea sa.
Ana Teodorescu s-a născut în anul 1900, fiind fiica cea mai mare a vrednicului şi neîntrecutului gospodar – învăţătorul Cojocaru din Dobreni – Neamţ. După absolvirea Şcolii Normale din Piatra Neamţ în 1923, a funcţionat timp de un an şi jumătate în satul natal. Căsătorindu-se cu învăţătorul Emil Teodorescu, în ianuarie 1925 este detaşată la Şcoala Ruginoasa unde va activa până în 1956 când s-a pensionat. A obţinut gradul didactic I în învăţământ „pe care l-a binemeritat în urma unei munci prodigioase ce a depus în această şcoală.” (Gh. Gânju, 1942)
Sătenii au privit-o cu mult respect şi aproape o venerau pentru inteligenţa, adaptabilitatea, cumse- cădenia, sfătoşenia, profesionalismul şi căldura umană cu care-şi înconjura învăţăceii şi pe toţi cei cu care venea în contact. 34 de ani a muncit la Şcoala Ruginoasa. A fost învăţătoare, a obţinut toate gradele didactice, a condus şcoala în anii grei ai celui de-Al Doilea Război Mondial. În timpul evacuării a salvat întreaga arhivă a şcolii şi a cooperativei şcolare. A înfiinţat, organizat şi condus biblioteca şcolară, cantina, muzeul şcolar, cooperativa şcolară. A contribuit la înfiinţarea Căminului cultural „Spiru Haret” din sat, a organizat numeroase şezători şi serbări pregătite cu elevii şi tineretul satului. A condus coruri şi a ţinut multe conferinţe cu caracter cultural, social şi economico-gospodăresc. A predat întotdeauna lucrul de mână, a crescut viermi de mătase şi s-a ocupat de agricultură. Şi-a întemeiat o gospodărie model. A luat parte la toate colectele pentru ajutorarea săracilor, invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război iar cu elevii a curăţat mormintele eroilor, căutând să dezvolte în sufletul lor dragostea de neam şi de ţară. A lucrat mult pentru păstrarea frumoaselor datini şi obiceiuri strămoşeşti. A colectat plante medicinale şi a învăţat femeile din sat întrebuinţarea lor. Pentru aceasta, în anul 1943, Inspectoratul Şcolar Roman i-a acordat insigna de aur clasa I. A ţinut cursuri practice cu sătencele pentru pregătirea diferitelor conserve pentru iarnă, ajutându-le să-şi organizeze gospodăriile şi să-şi îmbunătăţească viaţa. În anul 1942 Ana Teodorescu a realizat o monografie a Şcolii Ruginoasa. Şi-a făcut datoria, şi-a făcut pe deplin datoria. Erau vremurile (de mult apuse) când Învăţătorul şi Preotul erau feţele cetăţii întoarse către Dumnezeu.
Doamna învăţătoare Ana Teodorescu şi-a făcut pe deplin datoria, aşa cum au făcut-o şi alţi dascăli ai Şcolii Ruginoasa: Nicolae Apostol, Dumitru Teodorescu, Emil Teodorescu. Ana şi Gheorghe Gânju, Victoria Manoliu, Elvira Găinaru ş.a. Aceştia sunt învăţătorii care s-au perindat la Şcoala din Ruginoasa. Posteritatea va scoate în evidenţă pe fiecare cu partea ce a contribuit întru ridicarea satului. La Judecata de Apoi, va trebui să dea fiecare socoteală de felul cum şi-a întrebuinţat talentul, scria fostul director al şcolii, învăţătorul Gheorghe Gânju. La judecata noastră de azi, doamna Învăţătoare Ana Teodorescu a primit calificativul Foarte Bine pentru că „şi-a făcut pe deplin datoria”.
Prof. înv. primar Maria-Daniela CIURARU
Şcoala Gimnazială „Nicolae Apostol” Ruginoasa, judeţul Neamţ