Constantin Turcu, distins om de cultură, admirator al arhivelor şi documentelor, ziarist şi publicist s-a născut la 26 februarie 1903, la Izvorul Alb, comuna Buhalniţa, în familia unui mic funcţionar. A urmat şcoala primară în satul natal şi la Grinţieş, continuându-şi apoi studiile la gimnaziul din Hangu şi la Liceul de băieţi „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, unde a obţinut bacalaureatul, în 1925. În toţi cei patru ani de liceu a obţinut Premiul I pe ţară la Concursul de literatură. În anul următor s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, absolvind-o în anul 1929. Între anii 1930 şi 1942, a funcţionat ca secretar şi profesor suplinitor de limba română la Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. A editat Anuarul Liceului, a condus timp de şase ani ziarul cultural „Avântul”, a întemeiat şi condus revista „Năzuinţi”) şi a desfăşurat o intensă şi notabilă activitate publicistică în prima serie a revistei Apostolul (1934-1943).
Pasionat de istorie, fascinat de documente, a plecat la Iaşi, unde în 1942, a fost încadrat la Arhivele Statului, ca arhivist principal – subdirector. Aici şi-a relevat vocaţia de istoric şi cercetător ştiinţific, în cei peste 20 de ani de muncă (1942-1963) la Institutul de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol, îmbogăţind zestrea Arhivelor ieşene cu noi documente achiziţionate, cât şi cu lucrări destinate fondului documentar.
Scrierile sale se referă la domenii foarte variate: istorie, istorie literară, lingvistică, istorie culturală, istoria şcolii, istorie economică, istoria bisericii, arhivistică, genealogie etc., constituind o contribuţie semnificativă la realizarea unor volume de documente şi îmbogăţind istoriografia românească. După 77 de ani de viaţă şi 50 de activitate ştiinţifică, s-a stins din viaţă, la 29 noiembrie 1980, la Iaşi, unde a fost înhumat la cimitirul Eternitatea. (Red.)