Vasile Solomon s-a născut la 20 iulie 1909 în satul Mastacăn din comuna Dragomireşti. A urmat clasele primare la şcoala din sat şi la Şcoala Borniş cu mai mulţi învăţători: Cristofor Văideanu, Vasile Văideanu, Constantin Ostache şi Gheorghe Secară. În 1924 a fost admis la Şcoala Normală din Piatra-Neamţ, fiind absolvent din anul 1930.
La 1 septembrie 1930 a fost numit învăţător la Şcoala Zăluceni unde a lucrat un an şi a primit salariu doar pentru o lună. Ca să supravieţuiască a învăţat să pescuiască în Nistru cu locuitorii satului.
A urmat între 1931-1932 cursurile Şcolii Militare din Bacău fiind avansat la gradul de sublocotenent. Experienţa de la Şcoala din Zăluceni şi lipsa altor posturi l-a determinat să stea doi ani acasă ajutându-şi părinţii la agricultură.
La 1 septembrie 1934 acceptă postul de învăţător la Şcoala din localitatea Samananca, judeţul Orhei. În vara anului 1935 frecventează cursurile de comandanţi de străjeri unde s-a remarcat şi a fost transferat la Şcoala Potoci din comuna Buhalniţa, o şcoală grea cu cinci clase, unde lucra cu trei clase dimineaţa şi cu două după masa. În 1938 obţine gradul al doilea şi vine titular la Şcoala Nemţişor, începând cu 1 septembrie, şcoală la care va fi învăţător şi director timp de 26 de ani, cu întrerupere pe timpul participării la Cel de al Doilea Război Mondial cu Regimentul 8 Vânători de munte din Cernăuţi şi cu Regimentul 15 Infanterie din Piatra – Neamţ. A fost rănit de mai multe ori, însă mai grav în luptele de la Balta (dincolo de Bug) unde şi-a pierdut ochiul stâng.
Revine la Şcoala Nemţişor şi la 19 februarie 1944 s-a căsătorit cu învăţătoarea Eugenia Chisenco de la Şcoala Lunca. În 1945 susţine examenul pentru gradul întâi.
L-am vizitat de mai multe ori şi îmi vorbea despre învăţătorii care au muncit la Şcoala Nemţişor, de Beringhe care era şi un talentat pictor, de Simionescu din Hangu, de Balan din Tg. Neamţ sau de Gh. Panaite din Crăcăoani – toţi căzuţi în lupte în timpul războiului.
Harnic şi cu dragoste pentru şcolari, care, în marea lor majoritate erau lipsiţi de mijloace materiale, învăţătorul Vasile Solomon a avut şi satisfacţii cât a muncit la Nemţişor. Sub suprave- gherea sa a fost construit noul local de şcoală din Nemţişor. Cu băţul în mână a bătut din poartă în poartă lămurind sătenii să-şi trimită copiii la şcoală, aşa că mulţi şi-au continuat studiile. A avut de întâmpinat şi greutăţi fiind anchetat pentru că la alegerile din 1946 sfătuise sătenii să voteze „ochiul” şi nu „soarele”, iar pentru că fusese pârât că ascultă posturi străine a fost nevoit să-şi vândă aparatul de radio.
În 1963 soţii Solomon şi-au cumpărat o căsuţă în Tg. Neamţ, pe strada care duce spre Cetate, iar de la 1 septembrie 1964 s-au transferat la Şcoala Condreni unde au muncit până la pensionare. În 1971 învăţătorul Vasile Solomon s-a pensionat şi a încetat din viaţă la 9 ianuarie 2003 cu puţin înainte de a împlini vârsta de 94 ani.
Înv. Neculai FLORIAN