Ion Iovcev, profesorul care apără Limba Română în stânga Nistrului
Ion Iovcev s-a născut pe 12 iunie 1951, în localitatea Găvănoasa din raionul Cahul, Republica Moldova. În anul 2014 a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie oferită de statul român, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru afirmarea şi apărarea identităţii etnice şi culturale a comunităţilor din stânga Nistrului.
Ion Iovcev, profesor de matematică şi fizică, este simbolul luptei pentru apărarea limbii române în regiunea din stânga Nistrului. Fostul director al Liceului „Lucian Blaga”, unicul cu predare în limba română din Tiraspol, mărturiseşte că, încă din copilărie, părinţii au fost cei care i-au cultivat valorile neamului românesc: „Ambii mei părinţi au făcut şcoala interbelică, cu toate că tatăl meu, fiind bulgar de origine, până la şapte ani nu ştia decât bulgară. Dar, învăţând în şcoala românească, a căpătat o mare dragoste faţă de limba română şi istoria acestui neam. Îmi spunea mereu în copilărie: tu nu ştii ce era România în acea perioadă.”
De-a lungul activităţii sale didactice, Ion Iovcev a fost un aprig luptător al identităţii româneşti. Deşi erau vremuri grele, când presiunile şi ameninţările erau la ordinea zilei, îşi aminteşte cu exactitate data de 27 mai 1992, când la invitaţia fostului rector al Institutului Pedagogic din Tiraspol, Petru Tolocenco, acceptase o luptă pe care avea să o ducă toată viaţa.
Pretinsele autorităţi transnistrene au acceptat să deschidă instituţia de învăţământ cu predare în aşa zisă limbă „moldovenească”. La scurt timp, însă, şcoala a început să se confrunte cu un val de presiune ideologică, pentru că se vorbea în limba română şi se studia… istoria românilor.
După intimidări şi ameninţări asupra conducerii şcolii, cadrelor didactice, dar şi asupra părinţilor elevilor, în 2004, şcoala a fost suspendată. Aşa-zisa miliţie şi securitatea transnistreană au baricadat accesul în instituţia de învăţământ. S-a întâmplat exact cu o săptămână înainte ca şcoala să îşi schimbe statutul în liceu.
De-a lungul anilor, Profesorul Ion Iovcev a fost filat şi ameninţat. A fost victima a două accidente rutiere, produse în circumstanţe dubioase. I s-a pus şi o grenadă în cămaşă, într-o acţiune mârşavă de intimidare.
În pofida greutăţilor, fostul director de liceu spune că nu a renunţat niciodată să lupte.
Îşi aminteşte şi despre cum era nevoit să treacă manualele în grafia latină dincolo de aşa-zisă vamă: „Aşa am trecut toată literatura pe parcursul anilor, clandestin. Uneori, când mergeam direct, eram reţinut câte 4 ore în vamă şi până la urmă treceam înapoi, lăsam totul la Varniţa şi treceam cărţile pe porţiuni. Astfel, biblioteca era plină cu literatură românească.”
După ce mai bine de două decenii la catedră, devenise un personaj incomod pentru pretinsele autorităţi transnistrene. Pe 5 februarie 2014 a fost acuzat de contrabandă. S-a dovedit ulterior că totul a fost o înscenare. Când venea de la Chişinău cu salariile profesorilor, a fost învinuit că ar fi adus valută străină, bani care, de fapt, erau lei moldoveneşti.
Cu tristeţe şi dezamăgire, Ion Iovcev spune că ceea ce nu au reuşit liderii din est, a izbutit guvernarea de la Chişinău. La 22 iunie 2021, a fost demis din funcţie, printr-un ordin al fostului ministru al Educaţiei. Motivul oficial – depăşirea vârstei de pensionare.
Profesorul Ion Iovcev declară cu mândrie că şi-a făcut tema pentru acasă. În timp ce mulţi au crezut că va ceda, el a ţinut piept presiunilor pentru că a avut un crez – cel de a creşte personalităţi în spiritul valorilor româneşti: „A fi preot, actor sau învăţător nu e profesie, e vocaţie. Rămai acolo, la altarul tău, numai dacă ai vocaţie şi poţi să rămâi în şcoală numai dacă ai copilul în tine şi dacă iubeşti copii”.
Angelina BEGU