Cu acea distincţie princiară care marchează pentru veşnicie adevăratele elite, aşa cum a trecut prin viaţă şi profesie, la fel s-a mutat dintre noi în cartea de istorie a şcolii nemţene profesoara de biologie Maria Bârlădeanu, una dintre legendele Rareşului din bogatul secol al XX-lea.
La examenele de admitere în cele mai prestigioase universităţi româneşti de medicină, când un candidat excela în răspunsuri peste măsura obişnuită, era întrebat „Unde ai făcut liceul?”. Dacă se răspundea „La Rareş, în Piatra-Neamţ”, urma un „ahaaa!”; în traducere: „Ştiam eu! Ai fost elevul/ eleva doamnei Bârlădeanu!” Aşa se explică solicitările unor elevi de departe pentru a-i verifica înainte de examenele extrem de dificile pentru învăţământul superior. Pronosticurile şi sfaturile sale erau infailibile! Ştiai că vei fi student dacă Doamna Maria Bârlădeanu spunea „DA!”
Era o fiinţă dăruită cu frumuseţe, acea frumuseţe a unor foarte puţine Doamne, în faţa cărora simţeai instinctiv admiraţie deosebită şi respect deplin. Purta în ţinută, în felul în care se mişca, în felul de a vorbi în clasă şi în public, verticalitatea aceea pe care o cunoşti doar în casele princiare. Era născută pentru a fi ÎNVĂŢĂTOARE!!!
Cu o modestie rară, deşi era conştientă de valoarea sa, şi-a închinat resursele intelectuale, viaţa sa, Şcolii, adică elevilor. Ani mulţi după ce se retrăsese la pensie, rămăsese la fel de căutată şi de consultată de cei care voiau să fie performanţi în biologie. A construit în linişte, cu calm şi talent, un model de om devotat profesiei de FORMATOR, model care va rămâne ca pagină de istorie.
Maria Bârlădeanu a fost dintre cei puţini, aleşi pentru a spune la finele vieţii exegi monumentum aere perennius!
Prof. Mihai-Emilian MANCAŞ