Pianistul Andrei Preda, în prezent cel mai galonat elev al Şcolii de Arte romaşcane
După o tradiţie de-acum împământenită, la cumpănă de cireşar, Şcoala de Arte romaşcană cunoaşte un freamăt aparte, semn că peste această citadelă a frumosului vine vremea bilanţului şi, mai ales, a obişnuitului spectacol festiv de sfârşit de an. Dascăli şi părinţi, dar mai ales ucenicii care buchisesc aici cel mai adesea tainele muzicii de mare clasă, sunt cuprinşi de emoţia momentului. Dincolo de concursuri şi olimpiade unde mici maeştrii i-au obişnuit pe cei de-acasă mereu cu premii şi locuri pe podium, dincolo de toate încercările care dau strălucire performanţei, aici, la spectacolul de final de an, lucrurile se schimbă, fiecare participant având ambiţia de a demonstra că n-a trecut anul degeaba. Deloc surprinzător, de acest tăvălug al acestei frumoase poveri, ca şi de emoţiile inerente de altfel, nu scapă niciodată nici directorul Viorel Vanzariuc, cel care, de ani mulţi, conduce cu pricepere şi cu măiestrie această arcă dintotdeauna plină la maxim de talente spre muntele performanţelor adunate, cu drag dar şi cu greu, graţie strălucirii dascălilor de aici: Lia Voinea, prof. Dr. Ovidiu Trifan, Liviu Moise, Leonida Lohan, Cezar Duca sau Ion Burlacu. Iar cum nu se poate nici armată fără general, dar nici general fără armată, atunci când vine vorba despre izbândă, maestrul din fruntea Şcolii de Arte îşi începe de fiecare dată povestea cu… vedetele sale, cu copiii care se pregătesc aici uitând uneori chiar şi de frumuseţea copilăriei sacrificând totul în numele artei… „În primul rând este vorba despre Andrei Preda, în clasa a VI-a deja, devenit de-acum o mică vedetă care a obţinut în ultimii ani numeroase premii la concursurile de gen – naţionale şi internaţionale – cu multe concerte în străinătate ,el fiind unul dintre copiii care, cu siguranţă, va îmbrăţişa cariera muzicală şi cu certitudine vom mai auzi de el. Apoi, între copiii de excepţie pe care-i avem acum mai este Dănuţ Ivancea, care se pregăteşte la clarinet, tot din clasa a VI-a, la fel cu premii la olimpiade, care sunt concursuri foarte dificile. O amintim de asemenea pe Teodora Radu, o fetiţă de excepţie care vine din urmă, pianistă, în clasa întâi, dar care s-a afirmat deja în cadrul unor concursuri, şi mai avem copii foarte talentaţi la clarinet sau la ţambal- cum ar fi Florin Ghiniţă, asta aşa ca să-i numesc doar pe câţiva din această listă altfel foarte generoasă”, a mărturisit cu emoţie şi mândrie directorul Viorel Vanzariuc.
Blazonul, mon cher…
Tradiţia acestei instituţii la Roman se măsoară deja în decenii. Piatra de temelie a Şcolii de Arte a fost pusă în anul 1958 iar de atunci şi până în prezent nu puţine au fost numele care au dus faima ei mult peste hotarele târgului muşatin. Şi lucrul acesta ne este deloc întâmplător având în vedere faptul că Romanul a dat nume sonore într-ale muzicii, asta numai dacă ar fi să-i numim pe Mihail Jora, pe Dumitru D. Botez, întemeietorul şcolii corale de la noi, sau pe romaşcanul, Sergiu Celibidache, numele care a făcut de mult înconjurul lumii,devenind în cele din urmă şi cel al şcolii romaşcane.
„Şcoala a dat de-a lungul timpului solişti dar şi instrumentişti foarte buni pe care, acum, îi putem regăsi în mai toate filarmonicile din ţară, dar şi în orchestre celebre din străinătate. O parte dintre foştii elevi ai acestei şcoli îi regăsim chiar în şcoală, ca profesori, şi nu în ultimă instanţă putem să ne mândrim cu faptul că unii au ajuns chiar profesori universitari”, mai spune, aşa, atins de o fală firească, cel care se află în prezent în fruntea Şcolii de Arte „Sergiu Celibidache” din Roman.
Ziua cea mare
Cum însă luna lui Cireşar vine cu salba ei de sărbători pentru toţi cei care într-un fel sau altul îşi au numele şi destinele legate de Şcoala de Arte romaşcană, după spectacolul de sfârşit de an, la câteva… portative distanţă-n calendar iaca şi ziua de 28 iunie, dată care, acum, în 2012 marchează împlinirea a 100 de ani de la naşterea titanului între muzicieni, Sergiu Celibidache.
„Vom încerca să omagiem acum acest moment printr-un recital de excepţie, asta deoarece acesta este şi specificul şcolii şi, cu siguranţă, ar fi fost şi pe placul maestrului Celibidache, muzica instrumentală fiind cea mai apropiată de sufletul lui. Acţiunile mari le-am programat însă în toamnă, când vom invita un profesor de la Iaşi care a făcut cursuri în Germania, şi l-a cunoscut pe Sergiu Celibidache, şi sunt sigur că vom afla lucruri inedite despre maestru. De asemenea, von încerca să aducem pe cineva şi de la Societatea Sergiu Celibidache, de la Bucureşti, ca să omagiem cum se cuvine memoria marelui nostru dirijor. Bineînţeles că avem în vedere recitaluri ce vor fi susţinute şi de copiii noştri care au obţinut rezultate deosebite la olimpiadele şi concursurile şcolare specifice profilului nostru, şi poate vom invita şi un mare solist pentru ca, astfel, să dăm greutatea cuvenită unui astfel de moment”- astfel şi-a făcut directorul Vanzariuc planul pentru a-l omagia pe maestrul Celibidache la început de an şcolar, când toată lumea va călca pragul şcolii cu alte intenţii măreţe şi cu alte ambiţii, cu gândul la spectacolul acela de sfârşit de an pe scena căruia cei mai silitori primesc şi aplauzele cele mai lungi…
A. OPRIŞ