După lupte seculare care au durat aproximativ 23 de ani, Reforma din învăţământ nu s-a terminat. Abramburica a plecat dar lupta continuă. Puştanii vin la şcoală îmbrăcaţi cum vor şi când au chef, dar cu mobilul la gât. Mai mult de jumătate din liceeni posedă asemenea instrumente de comunicare specifice vieţii moderne. Până şi în satul Opăriţii din Deal, învăţăceii au mobile. Motivul? S-au aliniat la normele europene. Te joci cu ţara? Vremurile lui Creangă au apus. Crida şi cânepa udă nu se mai folosesc.
Intrarea în forţă a telefonului mobil în şcoală a supărat şi pe profesori, şi pe babacii cu bun simţ. Deranjează procesul instructiv educativ. Când elevul e sictirit la ora de istorie dă un bip amicei din primul rând, de lângă geam. Ce îi spune? M-am plictisit. Să ştii că mă gândesc la tine. Dacă Dulcineea este din altă clasă comunicarea sună altcum: „ Vrei să te conduc acasă?” Evident, bip-ul de răspuns spune: „ Da!”. Cei doi se întâlnesc şi merg la Tic- Tac, barul de lângă liceu. Unde îşi completează cunoştinţele cu câteva pahare de orice şi o ţigară bună.
Paradoxal, toate loazele sunt „Doxa” în materie de telemobile. Ştiu care este ultimul tip de aparat, care face poze, care ştie să facă mai multe minuni. Care furnizor de servicii este mai avantajos, care fură, care este mai bun pentru SMS- uri, pentru care cartelă merită să te baţi. Evident, mitocanul de mobil sună şi în orele de curs. Proful se face foc. „ Închide-l, că altfel îl confisc!”. Ascultător, vinovatul îl pune pe „ Silent”. Mobilul a înlocuit de mult semi-obscuritatea cinematografului, adidaşi „ de firmă”, tricouri, fesuri. Practic, tot ce făcea fala adolescentului care se respecta. Se mai miră cineva că stau tinerii cu ochii pe telefoane ca pe butelii? Liceenii sunt gata să renunţe la banii de buzunar, doar să-şi plătească abonamentul. Cunosc un puştan care vine per pedes apostolorum de la Agârcia până la Liceul „Cartianu” din Piatra, din dorinţa de a strânge bani pentru mobil. Pentru a folosi şi el bip-ul telepatic. Îl putem acuza? Nicidecum. La şcoală nu se mai poate trăi fără mobil. Este neicuşorilor?
Dumitru RUSU