Priviţi la Gigel, liceanul de pe scara dvs. Dimineaţa cum coboară din bloc aprinde ţigara, şmechereşte, cu bricheta. Scoate telemobilul şi cheamă taxiul pentru a merge la liceu. Nu are nimic în mâini. Are în schimb în pantaloni. un maculator universal înfipt sub curea, la spate. Ce mai, la partea artistică e „super”. Cum stă cu educaţia? E sub nivelul mării. Nu-i bai, se completează cu ajutorul televiziunii libere şi independente.
Filme cu bătăi, crime, explozii, femei fatale şi şedinţe explicite de sex. Dorinţa puştanilor? „Vreau să vedem mai multe filme cu sex, sânge şi pumni în mutre”. Cine e vinovat de situaţia la care s-a ajuns? Şcoala, zic părinţii plecaţi la muncă „afară”. Părinţii contraatacă: dascălii.
Nimeni nu poate fi absolvit de datoria de părinte, asumată de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Că, vorba cuiva, niciun copil n-a cerut părinţilor să-l aducă pe lume. În această lume nesigură, violentă, bizară, plină de alcoolici şi analfabeţi, cocoţaţi „sus”. Dacă tot ţi-ai asumat calitatea de părinte, eşti obligat, inclusiv prin lege, să fii părinte adevărat. Nu numai fizic sau prin asigurarea condiţiilor materiale. Trebuie să te dăruieşti celui căruia i-ai dat viaţă. Aşa cum şi mama ta a făcut-o cândva. Cei 7 ani de acasă (sau 6 dacă vreţi), nu îi poate pune nimeni în cârcă altcuiva decât părinţilor. Aţi reţinut dragilor? Restul sunt vrăjeli politice de care sunteţi/suntem sastisiţi. Bucuraţi-vă că trăiţi!
Dumitru RUSU