Îndepărtarea face inima dulceagă, o mai leagănă în neuitări de tinereţe nemţeană şi însingurarea, efect inevitabil, croieşte poteca spre propriul desiş, singura fundătură sublimă, doldora de cuvinte forfotitoare până la fixarea momentului unic pentru care sunt poftite. Salut numărul bicentenar al apariţiilor Apostolului, ne prinde răscopţi, dar îl prindem! Sanctificat, ieşit din timpul nostru, auzi-l cum amestecă glasul lumilor, citeşte-l cum decupează chipuri de corifei apostolici din pelerinajul interior al cuvântului.
Domnului Eduard Covali îi citeam odată, la telefon, repezeala unei Invitaţii la dans. Îi simt răsuflarea din piruetele vorbei şi-l aud: Dumneavoastră puteţi dansa în cuvânt… Nu ştia că aşterne leagănul Sonetelor pe care le-a şi lansat.
Altă dată, la o întâlnire de redacţie în vederea ediţiei postdecembriste a Apostolului, mă întreabă Mircea Zaharia: Nu vrei şi tu rubrică, Fata Moşului? şi mă întreb ce s-ar fi făcut Apostolul fără netulburata tinereţe de jurnalist a Moşului. Îl felicit pentru frumuseţea spiritului de la 70 şi pentru naturaleţea dintotdeauna, crescută din sinea suverană, neatinsă de orgoliul căţărăciunii.
De curând, luându-ne prelungitul rămas-bun dintr-o duminică desprimăvărată, rog pe amicul profesor, scriitor şi gazetar Constantin Tomşa, celălalt ventricul al Apostolului, să pupe muntele din parte-mi şi numai ce-aud: Pentru asta, las pe nevastă-mea, că-l vede mai bine…
Din darul lacrimii înnobilate de şagă, al harului înţeleptei cunoaşteri, au crescut generaţii…
La Mulţi Ani, Apostol cu Apostoli, oriunde v-aţi afla!
Elena VULCĂNESCU