Poetul, prozatorul, dramaturgul şi scenaristul Nicolae Esinencu s-a născut la 13 ianuarie 1940, într-o familie de ţărani din satul Chiţcani, Teleneşti. A învăţat la şcoala medie din satul natal, după care a studiat la Colegiul Republican Sportiv (1957-1960). Studii universitare nefinalizate. În 1973 a absolvit Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. A activat în calitate de conducător al Asociaţiei de creaţie „Debut” la Studioul „Moldova-Film”, redactor la Editura „Lumina”, secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1989-1991), director al Casei de creaţie a scriitorilor (1991-2001), consilier la Uniunea Scriitorilor (din 2001).
Primele versuri le publică, începând cu 1964, în diverse ziare şi reviste ale timpului. Debutează editorial în 1968 cu placheta de versuri Antene şi cu o carte de proze scurte Sacla. În acelaşi an devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Operele sale se disting prin autenticitate şi caracter totalmente imprevizibil, printr-o viziune satirică, umoristică, dominată de insolit.
Ca poet, Nicolae Esinencu se impune prin cărţile Sens (1971), Dealuri (1974), Copilul teribil (1979), Borcane cu aer (1992), Cu mortul în spate (1993), Disciplina mondială (1995) ş. a. Este şi un prozator original, fapt certificat prin volumele de nuvele Toi (1972), Era vremea să iubim (1977), Nunta (1980), La furat bărbaţi (1982), Copacul care ne uneşte (1985), Tunul de lemn (1988), Gaura (1991), Scrisoare mareşalului (2004), precum şi prin nuvelele de proporţii mai mari, unele dintre ele fiind considerate microromane – Lumina albă a pâinii (1980), Doc (1989), Un moldovean la închisoare (1990).
Ca dramaturg, este cunoscut prin piesele Fumoarul, Tabachera, Oameni de paie etc.
A editat mai multe cărţi pentru copii: Pânza cerului (1971), Harbuzul lui Fănel (1972), Bună dimineaţa (1977), Carul cu mere (1996).
Între 1999 şi 2004 au fost editate cele şase volume de Scrieri alese, iar în anul 2004, în colecţia „Biblioteca şcolarului” (Editura „Litera”), este editat volumul de nuvele şi poezii Copilul teribil. Este cunoscut publicului din afara ţării prin intermediul scrierilor sale traduse în rusă, estonă, franceză, spaniolă, gruzină.
În cinematografie a debutat în 1975 cu scenariul la filmul Calul, puşca şi nevasta (în colaborare cu Vlad Ioviţă), după care au urmat alte şapte scenarii de autor (Tunul de lemn, Fără probleme, Vâltoarea…), precum şi scenarii scrise în colaborare (La porţile satanei, Făt-Frumos, Trenul pleacă în California).
Pentru volumul de nuvele Copacul care ne uneşte în 1986 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Consiliului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi, iar în 1992 a devenit laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova pentru microromanul Doc. Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de film de la Costineşti, România (1991) pentru Tunul de lemn, Premiul II pentru scenariul filmului Va veni generalul la Concursul Centrului Naţional de Cinematografie şi al Uniunii Cineaştilor din Moldova (1996), Premiul pentru literatură „George Bacovia” (Bacău, 1997), Premiul de Excelenţă pentru anul 1999, Premiul pentru dramaturgie (2003) şi Premiul „Opera OMNIA” (2013) al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Deţine Titlul Onorific „Om Emerit în Artă” (1990), este cavaler al Ordinului „Gloria Muncii” (1996).
Tamara PERETEATCU
Formula poetică pe care o cultivă Nicolae Esinencu este polemica: ea vrea să se scuture de patetism, afectare retorică şi de convenţionalisme. Poemele lui pledează pentru ceea ce este viu, natural în viaţă, pentru valorile copilăriei, ale dragostei, frumosului, observaţia ascuţită fixează tot ce profanează natura şi naturalul…
Mihai CIMPOI
Dramaturgia lui Esinencu e cascada continuă, îmbelşugată, uneori hidoasă a conflictelor cotidiene. A ceea ce auzim, vedem şi ne facem a nu pricepe. Esinencu nu fuge de tradiţii. Esinencu îşi are tradiţiile sale netradiţionale. Materialul lexical neobişnuit, încărcat de plasticitate, maximă intensitate, aluzie şi alegorie se contopeşte într-un stil teatral precis şi concis.
Pavel PROCA