PLUGUŞORUL STRĂMOŞESC

Dragi prieteni, iubitori ai tradiţiilor care vor dispare prea repede luând cu ele trecutul, vă dăruiesc acest pluguşor din veacul al nouăsprezecelea, cules din Dobreni de către bunicul meu, învăţătorul Gheorghe Cojocaru.

Regret că nu pot reproduce cu exactitate pronunţia de atunci, calculatorul neavând semnele care exced alfabetul latin comun.

Aş fi fericit dacă un copil de azi l-ar rosti la ferestrele luminate în seara de 31 decembrie 2014!

La mulţi ani!

Mihai-Emilian MANCAŞ

 

Buna sara la fereastrî

La boeri, la dunevoastrî!

Mîncaţ, beţ, vă chercheliţ,

Di noi nu vă sinchisiţ,

Cî, di cîn` n-am măi urat,

Şî plugu’ ni s-o strâcat.

Ie viniţ, copchii şi fraţ,

Lângî boi v-alăturaţ

Şî cuvînt bun ascultaţ!

 

S-o pornit acu măi an,

Bădica nostru, Trăian,

Într-o sfântî mari, joi,

Cu plugu` cu şăsî boi,

Boi balani şî bourei,

În frunti cu ţântăţei,

În trup di-o mie di lei.

 

La urechi, clopoţăi,

Pi schinari, zurgalăi,

Îndemnaţ boii, flecăi!

Hăi! Hăi!

 

Ş-o plecat el la arat,

La câmpu’ mari, rotat.

Plugu’ merge scârţâind

Şî ficiorii hăulind,

Cotiuga pi douî roati,

Obezâli nilegati,

Cu schimboaia la o parti,

Grindeiu făcut din carpân

Cu potângu di mastacân,

Cu bârsa din lemn di brad,

Brazdî neagr-o răsturnat.

Da’ cârceaua s-o strâcat,

Mai nicuţa n-o arat.

Pisti brazdi-o samanat

Grâu mărunt şî grâu di varî

Sî rasarî pânî-n sară,

Grâu mărunt, cu arnăut,

O dat Domnu s-o făcut.

 

La urechi clopoţăi…

 

La lună, la săptămână,

Ş-o umplut cu aur mâna

Şî s-o dus pe câmp, sî vadî

Di i-o dat Dumnezău roadî

Şî di-i câmpu înflorit

Şî di-i grîu aurit.

Apoi el o-ncălecat

Pi-un cal negru ne-nvăţat,

Pi un cal cu nume Graur,

Cu tătî şaua din aur

Şî cu frâu di matasî,

Din nouă târguri aleasî,

Cu potcoavi di argint,

Ci bat ghini la pământ

Şî cu hacuri di aramî,

Ci bat ghini la corhanî.

Pi undi mări calca,

Valuri di scântei varsa,

Broasca făce oacaca!

Fugiţ, măi, cî v-o mînca!

 

La ureche clopoţăi…

 

Grîu-i mare şî frumos

Ca şî faţa lui Hristos!

Nalt în pai ca trestia

Şî în spic ca vrabia!

Răpidi ’napoi s-o-ntors

C-un mănunchi di grâu frumos:

Măi, fimei, măi, fimei,

Grîu nostru a sî chei !

Nu ti temi, măi barbati,

Lasî grija la o parti,

Cî om face zâua noapti

Şî om face noaptea zi,

Grîul nostru n-a cheri!

Cumpârî din tîrg oţăli,

Ca sî facî săcereli,

Săcereli mărunţăli,

Cu zimţâi di chipăreli,

Cu mănunchi di vioreli,

Di drag sî săceri cu eli.

 

La urechi clopoţăi…

 

Ş-o strîns feti frumuşăli

Şi neveste tinereli,

Ca sî săceri cu eli.

Cu dreapta săcera,

Cu stînga poloc făcea

Şî în snopi li aduna.

Apoi li făce în clai`

Şi din clai`, hurdubai`.

Cu carăle le cara,

Mîndră arii făcea,

În geliştea vîntulu`,

Unde-i drag voiniculu`.

Şî din grajdi el îmi scote`

Nouă iepi, suri iepi,

Di nouî ani erau stărpi.

Cu copitili treiera`,

Cu nărili vântura`,

Cu urechi în saci punea`,

Nouî cari încarca`,

Nouî cari mocăneşti

La moarî la Ivăneşti.

 

La urechi clopoţăi…

 

Dară hoaţa cea di moarî,

Cînd zăreşte-atâtea carî

Încarcate cu povarî,

Puni coada pi schinari

Ş-apucî la Lunca mari.

Lunca mari frunzî n-ari,

Lunca nicî frunza-i chicî,

Săi voinici ş-o ridicî!

Iar murarul, meşter mari,

Batî-l toaca cui îl ari!

C-o ghibî mari-n schinari,

C-un cojoc mari, niţos,

Ş-aceala întors pi dos,

Puni mîna pi scăciţî

Şî c-o mânî di tărîţî,

Ptru, ptru, ptru şi na, na, na!

Moara sta şi sî uita

Ş-înapoi sî-ntorcea.

Îi tragi-un ciocan în şăli

Ş-o aşazî pi măsăli,

Îi dă un ciocan în cap

Ş-o aşazî pi dulap.

Murăriţa turna-n coş

Grâu mărunt, di-acela roş,

Cu ochi negri se uita,

Pi murar l-înspăimînta,

Dară nu curge făinî

Pi teica di sub hughinî,

Ci curgea mărgăritari,

Sî vî nieraţi, boieri mari!

 

La urechi…

 

Acasî, cum să-nturna`,

Şăpti feti-i aştepta`

Şî vo trii babi bătrâni,

Care ştiu rându la pâne.

Bat în sâtă şî-n covatî

Şî fac colacii îndatî,

Pi lopatî şî-n cuptiori

Şî colaci de nouă ori,

Să-i deie la urători.

 

La urechi…

 

De urat am mai ura,

Ne temem c-om însara

La curţili dunevoastrî,

Departe de casa noastrî.

Da mai bini să plecăm,

Cu colacii ce-i avem

Şî cu plugu’ cel de lemn,

Pe la bordeili noastri

Tuchiliti şi hâiti

Şî cu baligă lichiti

Şî cu stuh acoperiti.

Rămâi gazdî sănătoasî,

Ca o garoafî frumoasî!

Rămâi stăpîn sănătos,

Ca un trandafir frumos!

 

La anu şi la mulţ ani!