■ 1/1946 – n. Petruş Andrei, la Goşmani, Neamţ, profesor, scriitor. Absolvent al Liceului „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ şi al Facultăţii de Filologie Iaşi, a predat, până la pensionare, la Liceul din Puieşti, Vaslui. Redactor la mai multe publicaţii („Visătorii”, „Amurg sentimental”, „Dor de dor”). Colaborator la: „Dacia literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Cuvântul adevărului” (Canada). Cărţi: „Descântece de inimă rea”, „Floare de jar”, „Flacăra de veghe”, „Cântecul toamnei”, „Mierea din trestii de cuvânt”, „Poeme târzii”, „101 sonete”, „Crepuscul de miere”, „Într-un crâng de neuitări”.
■ 2/1943 – n. Cezarina-Georgeta Strătilă, profesoară. A absolvit Liceul „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ şi Facultatea de Matematică-Mecanică din Iaşi. Cariera didactică: profesor la Dobreni, Neamţ şi la Grupul Şcolar de Chimie din Piatra-Neamţ, azi, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” (1971-2000), director adjunct, director (1994-1999). Pe lângă cariera profesională, a desfăşurat o activitate deosebită ca manager, în administrarea şcolii şi în organizarea unui număr important de manifestări didactice şi ştiinţifice cu elevii şi cu cadrele didactice (Simpozionul „Ştefan Procopiu”, de ex., de nivel naţional), multe dintre aceste acţiuni fiind susţinute material din fonduri proprii, chiar şi după pensionare. De numele său se leagă înfiinţarea Fundaţiei Grup Şcolar Chimie şi continuarea publicării revistelor şcolare, „Anotimpuri” şi „Anuarul” şcolii.
■ 3/1943 – n. Vasile Vasile, la Borleşti, Neamţ, profesor, dirijor, muzicolog. Absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, al Conservatorului de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1971) şi al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Iaşi (1974); doctor în pedagogie (1993) şi în muzicologie (1994). Profesor în Bacău şi Piatra-Neamţ; fondator, director al Şcolii Populare din Piatra-Neamţ, cercetător ştiinţific la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, profesor asociat la Academia de Muzică, Bucureşti, conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică, profesor la Facultatea de Teologie din Piteşti. Colaborări: „Academica”, „Asachi”, „Aradul”, „Actualitatea muzicală”, „Revista de etnografie şi folclor”, „Acţiunea”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Ceahlăul”, „Cronica”, „Cotidianul”, „Muzica”, „Revista de pedagogie”, „Vatra”, şi publicaţii din Marea Britanie, S. U. A., Germania. Scrieri: „Iubirea de moşie e un zid”, „Profiluri de muzicieni români, sec. XIX-XX, I”, „Gavriil Galinescu – reprezentant de seamă al muzicii româneşti”.
■ 4/1952 – n. Iosif Haidu, la Făgăraş, Braşov, pictor. Absolvent al Facultăţii de Artă din Iaşi (1977), profesor la Clubul Copiilor şi la Cenaclul „ProArte” din Roman. Membru al U. A. P. (1982). Numeroase expoziţii personale, de grup şi colective. Lucrări în colecţii din ţară şi din străinătate (Olanda, Franţa, Germania, Cipru, Portugalia, Italia, Israel, Turcia, S. U. A.). Premii: Bienala Naţională de Artă „Lascăr Vorel” (2001) şi Premiul pentru 30 de ani de activitate pedagogică şi 25 de ani de activitate expoziţională (2009).
■ 7/1925 – n. Elena Botez-Butnaru, la Piatra-Neamţ, soprană. A fost eleva Sidoniei Hogaş, a absolvit Academia de Muzică şi Artă Dramatică, Bucureşti, solistă la Opera din Bucureşti şi prim-solistă la Opera din Timişoara, interpretând peste 30 de ani, alături de Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Viorica Cortez. Turnee: Franţa, Italia, Germania, Polonia ş. a. Colaborează la Catedra de canto a Liceului de Artă,, Victor Brauner” din Piatra-Neamţ.
■ 12. 06. 1962 – n. Petru Vamanu, la Negreşti, Neamţ, artist plastic. A absolvit Liceul de Artă din Bacău. Între 1981 şi 2014, a participat la numeroase expoziţii de grup: Bacău (1981), Piatra-Neamţ (1984, 1993), Botoşani (1988), precum şi la Taberele de creaţie de la Dumbrava, Neamţ (1991) şi Potoci, Neamţ (1992, 1993). A pictat mai multe biserici.
■ 13/1883 – n. I. I. Mironescu, la Tazlău, Neamţ (d. 22. 07. 1939), medic, scriitor. Absolvent al Facultăţii de Medicină, doctorat (1912) şi studii de specializare la Berlin. Profesor universitar şi şef de clinică (1921). A debutat cu proză scurtă („La priveghiu” şi „La praznic”) în revista elevilor. Colaborări: „Viaţa românească”, „Însemnări ieşene”, „Solia Moldovei”, „Avântul”, „Însemnări literare”. Debut editorial: „Sandu Hurmuzel”, (1916). „Scrieri”. Alte volume: „Oameni şi vremuri”, 1920; „Într-un colţ de rai” (desene de A. Murnu), 1930; „Catiheţii de la Humuleşti”, 1938; „Tulie Radu Teacă”, pref. Mihail Sadoveanu, 1940; „Scrieri”, ed. îngr. de Cezar Ţucu, 2006.
■ 13/1949 – n. Eugen Steţcu, la Roman, poet format în cenaclurile literare „Cezar Petrescu” şi „Panait Muşoiu” din oraşul natal. Este fiul cunoscutului profesor, istoric şi criticul literar Neculai Gr. Steţcu. Debut (1996) cu placheta „Mitologii şi sentimente”, cu o prefaţă de Eugen Simion, urmată de „Pe vocala unui zeu”, 2005 şi „Pânza mov a obsesiei”, 2012.
■ 15/1903 – n. Victor Brauner, la Piatra-Neamţ (d. 1966, Paris), artist plastic. Scurt timp a frecventat Şcoala de Belle Arte Bucureşti. Debut: prima expoziţie personală la Galeria „Mozart” (1924). Participă la editarea revistelor avangardiste „75 H. P.” şi „Integral”. În revista „unu” publică ilustraţii şocante. Se stabileşte la Paris, ia contact cu avangarda (1930) şi realizează „Autoportret fără un ochi”. Expune la Galeriile „Pierre”, catalog prefaţat de André Breton (1934). Membru al Partidului Comunist, în ilegalitate (un an 1935). Începe seria picturilor somnambul-erotice (1938). După un refugiu în Pirinei şi Alpi, în 1945, revine la Paris, pictează cele şapte pânze ce vor fi nucleul expoziţiei de la Galeria „Piere Loeb”, Paris. Va fi exclus din „Grupul Suprarealist”. În 1966, reprezintă Franţa la Bienala de la Veneţia. Multe lucrări sunt la Muzeul de Artă Modernă din Paris.
■ 16/1884 – n. Nicolae I. Dăscălescu, la Căciuleşti, Neamţ (d. 28. 09. 1969, Piatra-Neamţ), general de corp de armată. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu, din Bucureşti şi al Şcolii Superioare de Război. S-a distins în timpului Primului Război Mondial în luptele de la Slănic-Moldova şi Cireşoaia. Participă la Al Doilea Război Mondial pe diferite fronturi. În timpul regimului comunist, a fost arestat şi umilit, drept pentru care, după eliberare, când se va încerca reabilitarea sa, va refuza orice onoruri. Funcţii: secretar general al Ministerului părării, comandant de divizie, de Corp de Armată, de Armată.
■ 17/1825 – n. Elena Cuza, la Iaşi (d. 2. 04. 1909, Piatra-Neamţ), „sfânta”, cum o numeau localnicii, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. După moartea lui Cuza, va fi soră la Spitalul de Copii „Caritatea” din Iaşi, iar din 1903 se stabileşte la Piatra Neamţ, în casa situată pe Strada „Ştefan cel Mare” cumpărată, pe când se afla în Elveţia, de la familia ing. Bacalu. Aici a trăit discret ultimii ani de viaţă, făcând acte de caritate, donaţia către primul spital al oraşului, care funcţiona în localul unde este azi Centrul de Îngrijiri Comunitare. La 24 ianuarie 1909, când se împlineau 50 de ani de la Unire, a fost vizitată de Nicolae Iorga, iar manifestările dedicate evenimentului s-au desfăşurat în faţa casei sale.
■ 18/1938 – n. Paul Findrihan la Icuşeşti, Roman (d. 22. 07. 2004, Piatra-Neamţ), profesor, publicist. A absolvit Liceul „Roman-Vodă”, Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii Bucureşti (1960), profesor şi director la Săbăoani, Neamţ, referent şi secretar literar al T. T. din Piatra-Neamţ (1966-1998), autor (colab.) a primului corpus de documente privind activitatea T. T. („Remember”, „Breviar” şi „TT”). Membru în comisia de redactare a unui „Lexicon” al teatrului românesc. A editat – singur sau în colaborare: Revista „Zigzag” (1984-1989), Caietele-program ale spectacolelor TT. A participat la realizarea unor manifestării cu public, „Antologia Scriitorilor Români Contemporani” şi „Colocviile critice”. Colaborări: Ziarul „Ceahlăul”, revistele „Asachi” şi „Apostolul”.
■ 19/1946 – n. Neculai Păduraru, la Sagna, Neamţ, artist plastic. Absolvent al Institutului de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1971-1975), doctor în arte vizuale, profesor universitar la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Expoziţii personale (1974 -2010): Bucureşti, Milano şi Roma, Napoli, Iaşi. Participări la expoziţii internaţionale (1973-1995): Roma, Barcelona, Franţa, Budapesta, Ravenna, Padova, Grecia; Ankara; Sevilia, Miami S. U. A., Veneţia. Distins cu Premiul U. A. P., de şase ori, cu premiile: Bienalei Internaţionale de Sculptură de la Budapesta, Premiul „Picasso” Roma, Premiul Bienalei Internaţionale Euro-Asia Ankara; Premiul pentru sculptură „Minato Ku”, Tokyo. În august 2013, a deschis o personală la Piatra-Neamţ şi a declarat că intenţionează să deschidă un muzeu în satul natal.
■ 20/1938 – n. Mihai Merticaru, la Beţeşti, Rediu, Neamţ, profesor, poet, publicist, membru al U. S. A absolvit Facultatea de Filologie, Iaşi. A fost redactor la Ziarul „Ceahlăul”. Colaborări: „Convorbiri literare”, „Antiteze”, „Asachi”, „Spirit critic”, „Flacăra” şi în reviste didactice Cărţi de poezie: „Vânătoare princiară”, „Catedrala de azur”, „Scriere cuneiformă”, „Întâlnire pe pod”, „Imperiul lupului”, „Împărăţia clipei. 333 micropoeme în stil haiku”, „Arca lui Petrarca”, „Împărăţia frigului”, „Geometrie lirică. 66 de sonete”, „Umbra păsării, poeme alese”; „Arta euritmiei, 74 de sonete”, şi cărţi didactice. („Repere literare şi stilistice” ş. a.)
■ 21/1949 – n. Dan Cepoi, la Târgu-Neamţ (d. 2008, Piatra-Neamţ), pictor. Absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, Iaşi. Membru al U. A. P. În paralel cu activitatea didactică la Piatra-Neamţ, expune permanent, în cadrul expoziţiilor colective, ocazionale sau anuale, şi participă la Taberele de pictură: Almaş, Văratec, Durău, Dumbrava. Este prezent în selecţiile Filialei Neamţ a U. A. P. pentru expoziţiile deschise la Iaşi (1985), Târgu-Mureş şi Piatra-Neamţ (1987), Bucureşti (1986), Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra-Neamţ. Au publicat reproduceri după lucrările sale revistele: „Arta”, „Orizonturi româneşti”, „Vatra”. Prezent în numeroase colecţii particulare din ţară şi de peste hotare.
■ 24/1924 – n. Georgeta Pralea-Buzilă, la Piatra-Neamţ (d. 17. 10. 2009, Piatra-Neamţ), profesoară. Absolventă a Facultăţii de Litere din Bucureşti cu o diplomă de licenţă cu menţiunea „Cum Laude”. Din toamna anului 1947, fără întrerupere, a predat limba şi literatura română (1947-1980), în oraşul natal: Şcoala Normală de Băieţi Nr. 1, 1947-1952, Liceul „Petru Rareş”. A fost profesor evidenţiat şi a primit gradaţia de merit. Când s-a pensionat, îşi amintea adeseori că, la plecarea din şcoală, s-a oprit, i-a privit pe cei trei întemeietori imortalizaţi în altorelieful (Calistrat Hogaş) şi basoreliefurile (Ion Negre şi Mihai Stamatin) din faţa Liceului şi a murmurat: „Mi-am făcut datoria. V-am avut ca model”.
■ 26/1951 – n. Vasile Popa-Homiceanu, la Homiceni, Bârgăuani, Neamţ, psiholog, scriitor, absolvent al Facultăţii de Filozofie, Iaşi. Colaborări: „Convorbiri literare”, „Cronica”. „Dialog”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Porto Franco” „Viaţa românească”. Debut: „Ceahlăul” (1967). Membru al U. S. (1997). Scrieri: „Iarna, pentru cine mor vulpile”, „Imposibila pândă”, „Cea mai credibilă moarte”, „Ninge de Paşti în Paradis”, „Patimi în labirint”, „Infernul albastru”, „Noaptea păsării de aur”, „Sintagmele ochiului”, „Cine eşti tu, domnule Nily?”, „Risipele fiinţei”, „Drumul spre Efes”. Premiul „Mihai Eminescu” şi Premiul Revistei „Convorbiri literare”.
■ 27/1951 – n. Laurenţiu Dumitraşcu, la Moineşti, Bacău, arhitect, stabilit cu părinţii la Bicaz (1958), apoi în Piatra-Neamţ. Absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”. Membru al U. A. P. (1990). Diverse şi multiple proiecte de amenajare a unor zone (Bălţăteşti, Bicaz, C. F. S. Săvineşti ş. a.). Lucrări de artă monumentală („Anamorfoze”), lucrări de scenografie (spectacole: la TT, Teatrul Naţional din Iaşi, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani ş. a.), proiecte de construcţii în ţară şi în străinătate.
■ 28/1912 – n. Sergiu Celibidache, la Roman (d. 14. 08. 1996, lângă Paris). Muzician, compozitor, membru de onoare al Academiei Române. A absolvit liceul în oraşul natal, se consacră muzicii. pleacă la Berlin unde studiază la Şcoala de Înalte Studii Muzicale (1936),, unde va debuta (1945) la pupitrul Filarmonicii. Dirijează cu regularitate renumite orchestre simfonice euro- pene; ţine cursuri de perfecţionare în arta dirijorală la Academia Muzicală din Siena (1960-1962), iar mai târziu la Fontainebleau şi la München pentru tineri dirijori. Autorul unui „Requiem”, a patru simfonii şi al unui Concert pentru pian şi orchestră, rămase în cea mai mare parte inedite. A condus Orchestra Filarmonică din Paris (din 1969), director al Filarmonicii din München (din 1979), pe care o va dirija şi la Ateneul Român (1978 şi 1990).
Constantin TOMŞA