Profesorul Alexandru Moşanu – promotor al românismului în Republica Moldova
Profesorul Alexandru Moşanu a fost un excelent cercetător al Istoriei Românilor, un profesor erudit, stimat de studenţi, doctoranzi, colegi, a fost un om politic care a avut un rol deosebit în Mişcarea de Renaştere Naţională a românilor basarabeni şi în despărţirea lor de imperiul sovietic. (…) Deocamdată nu a fost redactată/publicată o biografie a Profesorului, nu au fost adunate toate articolele într-un volum, nu s-au întreprins încă suficiente acţiuni menite să-i înveşnicească memoria. Iată de ce este important să scoatem în evidenţă cele mai importante etape ale vieţii şi activităţii Profesorului Alexandru Moşanu. Mulţumim şi pe această cale redacţiei revistei „Limba Română” pentru interesul manifestat faţă de înaintaşii noştri.
Alexandru Moşanu s-a născut la 19 iulie 1932, în satul Branişte, judeţul Bălţi, România. În 1939 a fost înscris la şcoala primară din sat. Dar, la 28 iunie 1940, a-tot şi a-toate „eliberatoare” Rusia (URSS) ajunge cu tancurile la Prut şi impune României o nouă frontieră. Din Autobiografia sa oficială deducem că după absolvirea Colegiului pedagogic din Bălţi, din1952, Alexandru Moşanu a urmat Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Moldova, apoi, aproape două decenii (1957- 1976), a activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, deţinând funcţiile de cercetător ştiinţific inferior (1957-1966), secretar ştiinţific (1966-1970), cercetător ştiinţific superior (1970-1976).
Alte două decenii (decembrie 1976 – iunie 1997) a activat în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova (USM) în calitate de lector superior, de conferenţiar, apoi de profesor (1976-1980). A fost ales şef al Catedrei de istorie contemporană universală (1980-1990), decan (1989-1990). Profesorul Alexandru Moşanu a contribuit la pregătirea unei pleiade de istorici, ştiind să-i îndrume şi să-i sprijine pe tinerii capabili, mulţi dintre ei şi-au format o conştiinţă naţională clară şi au ocupat o poziţie activă în viaţa socială. (…)
În perioada regimului totalitar-comunist, Moşanu a fost supus, în câteva rânduri, maltratărilor politice. La 15 septembrie 1970, a fost „ascultat” la şedinţa Biroului CC al PCM, fiind „criticat” pentru comiterea unor „greşeli” politice grave în reflectarea realităţilor politice din România din anii 1944-1970 şi destituit din funcţia de secretar ştiinţific al Institutului de Istorie, pe motiv de naţionalism. „Subversive” s-au dovedit a fi şi prelegerile ţinute în faţa studenţilor în sălile de curs. (…) În 1989, împreună cu alţi colegi de la USM, a fost acuzat pentru activitatea sa de mobilizare a tineretului studios şi a profesorilor la lupta împotriva politicii antinaţionale a conducerii de partid din Moldova.
La sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut Alexandru Moşanu s-a încadrat activ în Mişcarea de Renaştere Naţională. A făcut parte din grupul de iniţiativă al Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării, a participat la primele manifestări democratice ale studenţilor şi profesorilor de la USM, la mitingurile şi demonstraţiile de masă, la acţiunile de pichetare ale CC al PC din Moldova. A contribuit la constituirea Frontului Popular din Moldova, fiind ales în organele de conducere ale acestei mişcări. De asemenea, a avut o mare contribuţie la convocarea Marii Adunări Naţionale din 31 august 1989, la care s-a pledat pentru limba română şi alfabetul latin. (…)
La sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în faţa istoricilor din Republica Moldova apăruse problema denumirii disciplinei istoria predată în instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar. Unii istorici au propus „Istoria Moldovei”. Apărea întrebarea „Care Moldovă? A Principatului medieval Moldova? Sau a RSS Moldoveneşti?” Alţi istorici au propus „Istoria plaiului natal” etc. Şi atunci Profesorul Alexandru Moşanu a convins specialiştii în domeniu: corect este „Istoria Românilor”. În situaţia în care un popor este divizat în mai multe state, în aşa caz este studiată istoria neamului, a poporului. Astfel, istoricii din Chişinău, dar şi colegii lor din republică, inclusiv o bună parte din istoricii alolingvi, au acceptat denumirea de Istoria Românilor. Ceva mai târziu, Academia Română a scos de sub tipar ediţiile academice ale trecutului poporului nostru, numite Istoria Românilor.
În calitate de deputat, preşedinte al comisiilor parlamentare şi preşedinte al Parlamentului, Alexandru Moşanu a contribuit la decretarea Tricolorului ca drapel de stat şi a Stemei Republicii Moldova. De asemenea a avut un rol deosebit de important în pregătirea şi desfăşurarea, între 26 şi 28 iunie 1991, la Chişinău, a Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale pentru Basarabia”, prezentând raportul de bază la acel memorabil for ştiinţific. Cu competenţa profesională care-i era caracteristică, a expus succint soarta dramatică a românilor dintre Prut şi Nistru pe parcursul a circa două secole: în 1812 Basarabia devine victima expansionismului rusesc, istoria repetându-se în 1940, când, în urma înţelegerilor secrete dintre Hitler şi Stalin, Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, precum şi câteva insule de la Gurile Dunării au fost răpite de sovietici, iar populaţia din aceste teritorii, majoritar românească, a trecut din nou prin încercări deosebit de tragice – teroare, înfometare, colectivizare în masă a ţăranilor, deportare în Siberia etc. (…)
Într-o situaţie politică foarte complicată, Alexandru Moşanu a condamnat cu fermitate puciul de la Moscova din august 1991, a pregătit şi a condus Marea Adunare Naţională din 27 august 1991, participând, alături de alţi deputaţi, la elaborarea Declaraţiei de Independentă a Republicii Moldova.
Profesorul Alexandru Moşanu a pledat vehement pentru lichidarea consecinţelor nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov, a combătut concepţiile neîntemeiate ale istoriografiei sovietice referitoare la existenţa „poporului moldovenesc” deosebit de cel român şi a „limbii moldoveneşti” diferită de cea română.
Prin cuvântul scris şi rostit, Alexandru Moşanu a pledat pentru reabilitarea adevărului istoric despre unitatea românească, despre caracterul românesc al Basarabiei. Constantă şi consecventă a fost poziţia sa şi în ceea ce priveşte predarea în învăţământul de toate gradele din Republica Moldova a obiectului „Istoria românilor”.
Recunoscându-i-se înalta calificare ştiinţifică, în 1993, a fost ales Membru de Onoare al Academiei Române. A fost (din 1997) fondator şi redactor-şef al revistei de istorie şi cultură „Destin Românesc”. Distribuită în toate zonele populate de români, pentru înalta ţinută ştiinţifică, pentru devotamentul faţă de problematica basarabeană şi cea pan-română, publicaţia a fost înalt apreciată de specialiştii din domeniu. (N.R. – Revista Limba Română, nr. 7-12, anul 2022)
Anatol PETRENCU