Părintele profesor Ioan Chirilă ne provoacă, în această perioadă de pregătire duhovnicească pentru marele praznic al Învierii Mântuitorului, la o serie de meditaţii, cu ajutorul lucrării Rădăcinile veşniciei, apărută la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022.
Autorul este preot şi profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. A studiat teologia la Cluj-Napoca şi Sibiu, limba ebraică biblică la Universitatea din Budapesta şi a fost bursier al Universităţii din Tel Aviv (Israel). Domeniul său de cercetare este constituit de teologia Vechiului Testament, hermeneutică şi exegeză scripturistică, literatură iudaică, iudaism, arheologie biblică şi limba ebraică biblică, dialog interreligios, dialog ştiinţă – religie, etică, bioetică, etica discursului şi istoria modernă.
A fost decan al Facultăţii de Teologie şi preşedinte al Senatului Universităţii „Babeş-Bolyai”. A fost preşedinte şi membru în comisii de doctorat la Institutul Teologic Ortodox „Saint-Serge” din Paris, Universitatea Nijmegen, Olanda, Cluj-Napoca, Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Suceava, Constanţa şi coordonator sau membru al diverselor echipe de cercetare.
În cele 286 de pagini ale prezentei lucrări, autorul a strâns mai multe cugetări latreutice sub formă de eseuri, timp de douăzeci de ani, rodul unei căutări continue a sfinţeniei, mai întâi în Scripturi, apoi în oameni şi, nu în ultimul rând, în experienţa concretă a vieţii, după cum însuşi mărturiseşte.
Uimit de vieţile paradoxale ale sfinţilor, părintele şi-a structurat meditaţiile în trei mari trepte. În prima, concentrează atenţia asupra Fiului lui Dumnezeu, Izvorul sfinţeniei noastre. Întrupat de la Duhul Sfânt, născut din Fecioara Maria, adorat de păstori, slăvit de îngeri, preamărit de magi, vestit de Ioan Botezătorul, răstignit de oameni, Înviat ca mărturie, Înălţat întru slavă, pnevmatizat şi transfigurat la chip, surprinde taina mântuirii noastre şi, implicit, chemarea de a deveni asemenea Lui. Cea de-a doua treaptă este dedicată luptei duhovniceşti pe care omul trebuie să o poarte atunci când doreşte să ajungă de la chip la asemănarea cu Creatorul său. Sunt evocate chipuri ale celor care L-au căutat neîncetat pe Dumnezeu, de la Saul din Tars, care a văzut Lumina lumii în drum spre Damasc, până la Olivier Clément, cel ai cărui „ochi de foc” stau mărturie a umplerii făpturii de focul Cincizecimii. Printre bărbaţii iluştri, a căror pildă ne îndeamnă Sfânta Scriptură să o urmăm (Evrei XIII, 7), a enumerat pe Nicolae Steinhardt, mitropolitul Bartolomeu Anania, Philippe Nouzille etc. Ultima treaptă reprezintă o pledoarie pentru sfinţenia vieţii, atât în familie, cât şi în monahism. Ambele sunt menite să-l sfinţească pe om şi să-l aşeze într-un dialog viu cu Dumnezeu-Cuvântul care ne sfinţeşte pe toţi (Evrei II, 11) şi care rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor (Matei XXVIII, 20).
În speranţa că succinta prezentare a cărţii şi autorului a stârnit curiozitatea asupra subiectului abordat, cartea este disponibilă în format tipărit (https://bit.ly/40H4vDf) şi în ediţie digitală (https://bit.ly/3lmIn0T).
Prof. dr. Mihai FLOROAIA