“Schilodim în bancă plozii / Cu nimicuri fără miez / Înmulţim în ani nărozii / Fără datini, fără crez!” Ce sunt astea? Versuri dedicate actualului sistem de învăţămînt, ridicat în slavi de unii, criticat dur de alţii. Unde puteţi găsi versurile citate? În poezia „Oi şi boi” volumul „Abecedar de istorii şi istorioare”, Ed. Junimea, Iaşi, 2008, p. 99. De ce le-am reactualizat? A început un nou an şcolar. Dăscălimea a elaborat noi planuri strategice, de succes. E convinsă că merge „pe drumul cel bun”. Priveşte viitorul cu optimism. Că unele cadre didactice au salarii mai mici ca tarabistele din piaţă, nu-i bai. 2012 e un an electoral, se lasă cu miere şi lapte pentru toţi bipezii mioritici. Vrăjeli electorale? Probabil. Cert e că românii nu mai doresc o şcoală de tip SRL. Producătoare de şomeri cu diplomă. Nimeni nu mai acceptă băşcăliosul şlagăr „Vivat Şcoala SRL!” Gata!
După ce am părăsit „socialismul victorios”, am aruncat la gunoi tot ce au avut mai bun în şcoală. Vorba poetului de tranziţie: „Votăm legi ce dau cu parul / La trecutul strămoşesc / Viitoru-l dăm cu varul / C-aşa-i bine şi firesc”. Am privit cu o nepăsare condamnabilă cum s-au instaurat comoditatea, indisciplina, frauda. În nebunia aceea generală de distrugere a simbolurilor comuniste, am tăiat pînă şi catargul port-drapel din curtea şcolii. Nu ne mai trebuia. Nu mai arborăm Tricolorul. Nu mai cîntăm imnul. Astăzi îl cîntăm numai la întîlnirile internaţionale de fotbal şi ne facem de rîs întotdeauna. Vezi „cazul” P. Marcel care şi-a permis să modifice textul sacrosanct al imnului. Cică cu acceptul somităţilor intelectuale din Liga lui Mitică. Ca ex-elev şi profesor am ascultat cu respect, multe imnuri. Cîteva: Imnul Regal, Imnul de Stat al Unirii Sovietice, Te slăvim Românie, Trei culori, Deşteaptă-te române. Cu ce ne-am ales? Ca toţi românii adevăraţi, mi-am iubit ţara. Nu ajunge?
Anul şcolar trecut, un popor de adolescenţi a picat la „bac”. Un alt popor de profesori şi părinţi disperaţi despică firul în patru ca şă afle cauzele uriaşului dezastru. Fireşte caută soluţii „de salvare”. În această conjunctură tristă, un prof. şi-a întrebat elevii ce vor să devină în viaţă: nişte boi cu mulţi bani sau fiinţe ştiutoare de carte cu sunători puţini. Stupoare! Toţi elevii chestionaţi se doresc boi. Părerea dascălilor hîrşiţi de reforme? Actuala şcoală românească a suferit trei desprinderi. Elevii s-au desprins de carte, de munca practică şi de bunul simţ. Un fenomen dezastros, numit de regretatul prof. C. Ciopraga „desţărare”. Dezrădăcinare, ar zice nea Gheorghe de la ţară. Înstrăinare de Ţară, Neam şi Biserică. Rău domnilor! Pînă şi serbările şcolare, nu mai sunt cum au fost. La serbări, elevii nu mai recită în întergime „Luceafărul”, „Scrisoarea a treia” sau „Mama” lui Coşbuc. Doar Caramitru mai recită azi, „Luceafărul”. Uimiţi de situaţie, bătrînii se întreabă: „Unde sunt Doamne / Petru Poni şi Haret / Ce-au purtat către lumină / Un popor analfabet?”. În rest, oficial e bine. Aşa susţin cei care conduc învăţămîntul românesc în ultimii 20 de ani. Acceptaţi părerea lor?
Dumitru RUSU