Apostolat educațional

Salutăm pe această cale apariţia, la Editura Basilica a Patriarhiei Române, a lucrării „Apostolat educaţional. Ora de religie – cunoaştere şi devenire spirituală”, Bucureşti, 2010. Rodul activităţii a patru autori, pr. lect. dr. Gheorghe Holbea, pr. lect. dr. Dorin Opriş, lect. dr. Monica Opriş, diac. George Jambore, studiul prezintă în cele 84 de pagini ale sale noi modalităţi de abordare a orei de educaţie religioasă în contextul actual.

Avîndu-i referenţi ştiinţifici pe distinsul profesor universitar doctor Constantin Cucoş şi pe doamna cercetător doctor Irina Horga, rezultatele cercetărilor în domeniu conduc spre necesitatea unei abordări complexe a situaţiei educaţiei religioase astăzi. Cele trei capitole ale cărţii: Educaţia religioasă în societatea contemporană, Religia – disciplină de învăţămînt, Actualitate şi perspective în realizarea educaţiei religioase în şcoala românească, constituie un adevărat ghid metodic indispensabil în proiectarea şi desfăşurarea orelor de religie din şcoală.

În marea majoritate a ţărilor europene, disciplina religie este predată în sistemul de învăţămînt public, avînd implicaţii profunde în dezvoltarea socio-culturală.

Parte integrantă şi definitorie a culturii europene, religia ne oferă posibilitatea înţelegerii acestei culturi, preţuirii capodoperelor de artă (catedrale, biserici, mănăstiri etc.) şi studierii unor pagini de istorie a Europei.

Coordonate creştine ale culturii europene, Educaţia religioasă – dimensiune a educaţiei integrale, Disciplina religie – reper esenţial în efortul omului înspre regăsirea de sine, Educaţia religioasă în sistemele de învăţămînt din Europa, Aşteptările familiei, ale şcolii şi ale societăţii faţă de educaţia religioasă în învăţămîntul românesc, Nevoia unei permanente optimizări  activităţii didactice la ora de religie etc. constituie cîteva dintre subiectele abordate în lucrarea de faţă.

Provocările lumii contemporane, în care dezvoltarea spiritului activ, abilitatea de a gîndi deschis şi creativ, determină modificări şi la nivelul politicilor educaţionale, de care educaţia religioasă trebuie să ţină cont. Finalităţile educaţiei presupun existenţa unui set de noţiuni, pe baza cărora să se înceapă modelarea sufletului uman.

Dacă Biserica propune şi nu impune valori, libertatea nu reprezintă o indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori care îmbogăţesc viaţa personală şi comunitară. Predarea religiei are valenţe educaţionale deosebite prin rolul ei formativ pentru viaţa tinerilor.

Ora de religie reprezintă un adevărat „Apostolat educaţional”, care promovează o imagine a sensurilor profunde ale realităţii vieţii.

Fiecare acţiune religioasă capătă sens în măsura în care ajută elevii să-şi valorifice propriile capacităţi, fapt ce ţine, în mare parte, de măestria cadrului didactic.

Dr. Mihai FLOROAIA