Introducerea sustenabilităţii prin predarea bazată pe joc şi joacă (Introducing sustainability through game-based learning and gamification) este unul din cursurile din cadrul programului Acreditării Erasmus + pe domeniul educaţiei şcolare (SCH), pe care l-am urmat la Viena în perioada 28.10.2024 – 2.11.2024. Cursul a fost finanţat de Uniunea Europeană prin intermediul proiectului 2024-1-RO01-KA121-SCH-000205676.
Precizez că Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza” are trei obiective în cadrul Planului Erasmus (care trebuie realizate consecvent până în anul 2027): creşterea calităţii educaţiei în instituţie prin îmbunătăţirea metodelor de predare – evaluare ale profesorilor şcolii, dezvoltarea abilităţilor soft-skills ale elevilor şi personalului şi schimbarea atitudinii şi comportamentului elevilor şi personalului şcolii în sensul dezvoltării durabile. Pentru anul al doilea al Acreditării, adică 2024-2025, echipa de proiect a hotărât orientarea spre obiectivul al treilea, având în vedere faptul că acţiunile anului trecut le-au avut în vedere pe primele două.
Dacă vorbim despre dezvoltarea durabilă devine din ce în ce mai clar pentru multă lume – pe măsură ce creşte gradul de educaţie, mai ales ecologică – că aceasta este sinonimă cu sustenabilitatea. Dezvoltarea durabilă reprezintă acel mod de a acţiona, în sensul consumării resurselor, astfel încât să se satisfacă nevoile prezente fără a periclita interesele generaţiilor viitoare. O problemă de mare interes, care merită toată atenţia, fapt pentru care cursul din Viena mi-a stârnit curiozitatea şi interesul la maxim, iar conţinutul şi modul de desfăşurare au fost la nivelul aşteptărilor. Furnizorul cursului a fost Europass Teacher Academy, despre care avem numai cuvinte de laudă, având în vedere faptul că profesorii noştri au mai fost beneficiari ai acestei instituţii, iar formatoarea noastră a fost Maryam Farahmand, o tânără originară din Iran, cu care am petrecut cele 6 zile într-o atmosferă destinsă, cu lucruri foarte serioase dar şi cu jocuri şi joacă, cu lucru în echipă, cu un accent deosebit pe reflecţie la sfârşitul fiecărui segment studiat.
Primul merit al cursului este că ne-a făcut conştienţi că există un mod sustenabil de educaţie şi acesta constă între altele în:
● a crea un mediu sigur în care copilul să desfăşoare procesul educativ (şi aici ne referim atât la mediul fizic – căldură, iluminat, mobilier ergonomic etc.), cât şi la cel social, psihologic (să fie ferit de agresiuni, stigmatizare, izolare, bullying);
● asigurarea incluziunii, adică eliminarea discriminărilor de orice tip; ca un exemplu, în ţara noastră dar şi în restul ţărilor Uniunii Europene, copiii cu cerinţe educaţionale speciale sunt încadraţi în învăţământul de masă;
● asigurarea echităţii şi egalităţii;
● respectarea diversităţii;
● asigurarea stării de bine a elevului;
● egalitate de şanse;
● asigurarea posibilităţii învăţării pe tot parcursul vieţii.
Există deci un mod sustenabil de educaţie dar şi o educaţie pentru sustenabilitate pe care trebuie să o oferim elevilor noştri. Aceasta trebuie să înceapă cu răspunsul la câteva întrebări:
1. Civilizaţia noastră poate continua să funcţioneze în conformitate cu structurile actuale?
2. Societatea de astăzi şi generaţiile viitoare vor acţiona pe baze sustenabile?
3. Economia va fi capabilă să crească la infinit trăind pe o planetă cu resurse limitate?
4. Cum va fi viaţa în societate la sfârşitul secolului XXI?
Partea practică a cursului a constat, aşa cum îi spune şi numele, în identificarea unor aplicaţii care pot face educaţia pentru sustenabilitate şi educaţia în general mai atractive pentru elevi. Deşi am pornit cu o anumită reticenţă pentru inteligenţa artificială şi aplicarea ei în procesul instructiv educativ, pot spune că Maryam Farahmand m-a convins că utilizată cu discernământ poate aduce multe foloase.
În afara orelor de curs am admirat Viena, care de sute de ani rămâne imperială. Am început cu somptuoasele Palate Schonbrunn (reşedinţa de vară) şi Hofburg, Palatul Belvedere, unde rămâi cu respiraţia tăiată în faţa celebrelor picturi ale lui Klimt (mi-au plăcut în mod deosebit suavul portret al Sonjei Knips şi senzuala Judita), Opera de Stat (Staatsoper) unde cu rezervare din timp am avut norocul de a mă bucura de o acustică de excepţie a operelor Cosi fan tutte (Mozart), La Boheme și Madama Butterfly (Puccini). În uluitoarea Golden Hall din Musikverein, unde au loc concertele de anul nou, am urmărit un program din cele mai cunoscute piese ale lui Mozart. Să nu uităm Domul Sfântul Ştefan, Catedrala Sfântul Carol, Catedra Sfântul Petru, Biserica Votivă. Şi alte numeroase obiective laice care îţi încântă ochiul: Parlamentul, muzee (există chiar un cartier al muzeelor) parcuri, pieţe, instituţii.
Prof. Gianina BURUIANĂ