Toamna dascălilor: Între nostalgia catedrei şi demnitatea senectuţii

1 septembrie înseamnă, prin tradiţie, un nou început de an şcolar. Pentru oamenii din învăţământ, este momentul în care clopoţelul sună adunarea la catedră. Cu toate acestea, pentru mulţi dintre colegii noştri, toamna aceasta nu mai aduce freamătul catalogului. Ei păşesc într-o nouă etapă a existenţei: statutul de pensionar.

Acest prag nu reprezintă, însă, un capăt de drum, ci o metamorfoză a utilităţii sociale. Pentru mulţi Seniori, momentul este profund delicat, marcat de o vulnerabilitate acută. Trăim într-o societate grăbită, în care respectul pentru vârsta a treia se diminuează pe zi ce trece, iar tinerii par uneori tot mai nepăsători, individualişti sau chiar agresivi în manifestările lor. Asistăm, aproape neputincioşi, la dizolvarea modelului tradiţional de „pater familias” – acea figură centrală a înţelepciunii şi autorităţii care ghida comunitatea şi familia. Odată cu această prăbuşire culturală, s-a accentuat sentimentul de izolare şi inutilitate în rândul celor care au construit temelia societăţii de azi.

Mai mult, asistăm la un paradox bizar al vremurilor noastre: deşi numărul sărbătorilor legale s-a înmulţit în calendar, sentimentul autentic de sărbătoare, de bucurie pură, este tot mai vag. Am transformat zilele festive în simple pauze administrative, bifate mecanic. Zâmbim tot mai puţin, măcinaţi de griji şi de o înstrăinare profundă, uitând să ne bucurăm unii de prezenţa celorlalţi.

Soluţia în faţa acestei crize morale şi afective? Ea rezidă tocmai în punţile pe care avem datoria să le reconstruim. Seniorii nu trebuie să devină spectatori pasivi ai propriei vieţi, ci mentori activi. Experienţa dumneavoastră, dragi colegi, este antidotul pentru nepăsarea din jur.

Şi în acest an, fidel tradiţiei, pe 5 octombrie – Ziua Mondială a Educaţiei, Sindicatul din Învăţământ Neamţ îşi omagiază cu mândrie membrii care, în anul şcolar 2025-2026, au intrat în rândul Seniorilor. Este un omagiu profund binemeritat pentru cei care şi-au dăruit viaţa şcolii şi generaţiilor de elevi. Meritaţi respectul şi recunoştinţa întregii societăţi pentru că v-aţi îndeplinit misiunea de educatori, modelând caractere adesea în vremuri potrivnice, sub regimul sacrificiului personal.

Dragi Seniori, aveţi încă multe de spus şi multe de dăruit! Înţelepciunea acumulată de-a lungul deceniilor la catedră trebuie valorificată – în familie, în comunitate şi chiar pe piaţa muncii, unde rigoarea voastră este de neînlocuit. Este vital să nu vă izolaţi! Rămâneţi activi, fiţi piloni de echilibru pentru copii şi nepoţi, asociaţi-vă în proiecte culturale şi sociale şi purtaţi-vă noul statut ca pe o medalie a onoarei. Redescoperind bucuria de a fi utili, veţi readuce zâmbetul pe chipurile voastre şi veţi preda societăţii cea mai importantă lecţie: aceea a demnităţii.

Vă dorim din tot sufletul la mulţi ani, sănătate deplină, zile luminate de senin şi pace interioară!

Prof. Gabriel PLOSCĂ, Preşedinte de onoare al Sindicatului din Învăţământ Neamţ

Prof. Mircea ZAHARIA, Redactor-șef al revistei „Apostolul”

Lasă un răspuns