La orice în viaţă trebuie să ai noroc – dar mai ales la oameni. (Ileana Vulpescu)
În aceeaşi sală de festivităţi a Colegiului Naţional „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, în care în martie ne-au încântat violonistul Răzvan Stoica şi minunata sa vioară Stradivarius, astăzi, 16 mai 2024, au continuat Conferinţele Rareşiste, cu un invitat excepţional: actriţa Maia Morgenstern.
Evenimentul a fost facilitat de prezenţa doamnei pentru un spectacol caritabil (NU sunt eu // Maia Morgenstern – O biografie) pe care l-a susţinut cu o seară înainte în acest oraş de care o leagă atâtea amintiri, căci, pentru trei ani, începând cu 1985, îşi face stagiatura teatrală la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ. Echipa managerială a Colegiului (domnul director Grigoruţă Oniciuc şi doamna director adjunct Claudia Jora) a ţinut neapărat ca doamna Morgenstern să vină în şcoală pentru a se întâlni cu elevii, pentru a duce mai departe ideea acestui proiect care conectează elevii Rareşului cu cele mai luminoase modele care pot constitui pentru ei repere valorice existenţiale. Membrii Asociaţiei de părinţi şi ai Consiliului elevilor au pregătit o primire plină de respect şi de admiraţie.
Aşa a ajuns Doamna Morgenstern în şcoala noastră – şi a venit ca ziua aceasta strălucitoare de mai care a alungat norii: „frumoasă ca un gând răzleţ”, cum scria G. Coşbuc, surâzătoare, vie, sonoră, acvatică, plutind cu întreaga ei prezenţă pe holuri, în cancelarie, la bibliotecă şi în cele din urmă pe scenă.
La Doamna Maia totul e tânăr (şi tonalităţile şi mişcările şi agerimea minţii), aşa că nu a fost greu să rezoneze imediat cu elevii care umpluseră fiecare locşor al sălii. Pe fundal au rulat imagini din filmele ei semnificative, adunate într-un colaj de elevul Rareş Şerban-Năstase de la clasa a XII-a B, iar elevii Victor Hanganu de la clasa a IX-a E şi Ilinca Ailenei de la clasa a X-a A au prefaţat momentul întâlnirii cu interpretări la pian.
Moderator a fost ales unul dintre elevii valoroşi ai clasei a XII-a B, de matematică-informatică, Robert Voaideş: numai el şi doamna Maia au împărţit scena, fiindcă activitatea a fost a lor, a oamenilor tineri care au mereu ceva de învăţat unii de la alţii.
Iar conferinţa a debutat firesc, ca-n versurile lui Marin Sorescu: Am zărit lumină pe pământ/ Şi m-am născut şi eu/ Să văd ce mai faceţi./ Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea? (Am zărit lumină).
Pregătisem multe întrebări la ora de dirigenţie de luni, la care am discutat despre povara şi binecuvântarea meseriei de actor: ele s-au succedat firesc, iar Doamna Maia a răspuns bogat fiecăreia, trecând cu uşurinţa omului ce trăieşte în spaţiul cuvintelor de la aspectele controversate ale meseriei la poveşti personale sau la analize subtile ale artei teatrale şi cinematografice. Totul a fost simplu, dar nu simplist, bogat, dar nu haotic.
Sala a ascultat într-o tăcere vrăjită timp de peste o oră: alte întrebări au venit spre scenă şi ar fi tot continuat, dacă Doamna Maia nu ar fi trebuit să plece la Iaşi în continuarea turneului ei cu spectacolul caritabil. Un moment la fel de frumos a urmat şi după ieşirea din sală: în curtea interioară a liceului, proaspăt decorată cu o mulţime de flori şi plante care compuneau un decor luxuriant, elevii din şcoală care nu au încăput pur şi simplu în sala arhiplină au înconjurat-o pe Doamna Maia ca să facă poze cu ea, să o îmbrăţişeze, să îi spună că au un prieten sau un părinte care îi iubeşte rolurile, să o atingă, să stea câteva minute în preajma ei… Şi au tot rămas acolo ca într-o mişcare centrifugă de oameni şi de emoţii, iar Doamna Maia însăşi, grăbită tare să ajungă la Iaşi, nu se îndura să îşi facă loc prin mulţimea de copii adunaţi acolo pentru ea, să plece…
Aşa am înţeles noi azi ce nu este Maia – nu e plină de morgă sau de aerele actorului celebru, şi ce este Maia – un om carismatic, care n-a avut nevoie decât de prezenţa ei magnetică pentru a îi aduce aproape pe copiii pe care, aşa cum ştiu în adâncul lor toţi profesorii din şcoala sau din lumea aceasta, nu poţi să îi păcăleşti.
Au fost două ore care s-au întins mult peste marginea lor de timp – căci asta ştiu actorii să facă mai bine decât orice, să suspende timpul, să trăiască şi ei şi spectatorii lor în alte vieţi suprapuse. Arhetipul Artistului în mitologie era Orfeu, cel ce reuşea cu sunetul lirei lui (muzică şi poezie îngemănate) să farmece tot ce era însufleţit. Elevii, părinţii şi profesorii Rareşului pot mărturisi acum cu totală încântare: aceasta este şi arta Maiei Morgenstern…
Prof. dr. Monica COSTEA
P. S. Mulţumiri călduroase absolventului de Rareş care a făcut posibil desfăşurarea acestui eveniment: Viorel COSMA!