Nu vreau să fiu profesor!

Dacă nonconformismul îţi permite să te pitulezi destul de des cu o carte în mână într-un colţişor retras al unui băruleţ frecventat de tânăra generaţie, o să observi că, în ciuda părului alb din dotare, privirile suspicioase te ignoră, şi încet-încet începi să faci parte din peisaj. Chiulangii care trag cât pot de-o cafea sau de-un suc sunt zgomotoşi, epatanţi, râd mult din nimica toată şi s-ar cam da la o divă băieţoasă care încearcă să fie acceptată cu drepturi egale în gaşcă. Iar tu stai la colţ şi tragi cu urechea. Vorbesc despre profesorii care, asemenea lor, mai chiulesc de la ore, despre ce au învăţat deşi n-are nici un sens să înveţe, despre cât timp consumă aiurea, despre cât ar fi trebuit să înveţe şi n-au făcut-o … despre… despre… Par decepţionaţi, revoltaţi de prezent, indiferenţi faţă de viitor. Şi nu văd şcoala în culorile cele mai pastelate…

Incitat de aceasta, şi dorind să cunosc şi a doua faţă a medaliei am recurs la chestionarul de mai jos, pe care l-am trimis în patru zări. Întrebările sunt comune şi caută mai mult să provoace interlocutorul decât să-l chestioneze doct; nu ne interesează carnetul de note, ci cât şi cum gândesc tinerii noştri. Aşadar, iată întrebările:

1. Crezi că şcoala te-a ajutat să evoluezi (intelectual, spiritual)?

2. Profesorii care te-au învăţat îşi merită numele de „profesori”?

3.Cât de dezamăgit/ă – mulţumit/ă eşti de şcoală şi de profesorii tăi? Poţi concretiza gradul de mulţumire/nemulţumire?

4. Ce aşteptări aveai de la şcoală, de la profesori? Ce ai primit? Ce ţi-ai dori să-ţi ofere şcoala?

5. Ai alege o carieră didactică? De ce da, de ce nu?

Răspund deocamdată la aceste întrebări elevi de la liceele Mircea Eliade (Chişinău), Mihail Sadoveanu (Hânceşti) şi Ştefan cel Mare (Târgu-Neamţ). Şi aici e locul unde trebuie să mulţumim profesorilor care ne-au înlesnit aceste interviuri: Olesea Gîrlea (Chişinău), Ana Cimpoeşu (Hânceşti), Gianina Buruiană (Piatra-Neamţ).

Nu aş alege o carieră didactică

1. Cred că este imposibil să negăm rolul şcolii în dezvoltarea personală a unui om. Pe plan intelectual desigur că am evoluat considerabil, am descoperit noi pasiuni, de exemplu cititul şi am descoperit la ce anume mă pricep. Din punct de vedere spiritual nu pot spune că şcoala m-a influenţat enorm. Bineînţeles că am avut şi profesori care au încercat să cultive anumite valori şi virtuţi în sufletele noastre, însă aceştia sunt mai puţini la număr.

2. De-a lungul anilor am avut mulţi profesorii unii buni, alţii mai dezamăgitori, şi consider că doar unii dintre ei îşi merită numele de profesor. Îmi aduc aminte de profesoara de limbă română din gimnaziu şi liceu care ştia să captiveze o clasă întreagă şi să motiveze fiecare elev. Chiar recent a fost vizitată de elevii din clasa absolventă a anului 2004 şi aceştia au relatat faptul că dintre toţi profesorii, doar doamna Viorica Bolocan le-a rămas în inimă pe vecie. În acest aspect, am avut mult noroc, deoarece am avut mulţi profesori marcanţi care îşi merită titlul de dascăl.

3. Pot spune că sunt destul de mulţumită de anii mei şcolari. Desigur au fost şi momente neplăcute, dar acestea s-au pierdut în amintiri odată cu trecerea anilor. Am avut un colectiv bun de colegi, profesori care erau într-adevăr interesaţi de bunăstarea şi succesul nostru şi am dezvoltat anumite aptitudini care îmi vor fi utile în construirea unei cariere.

4. Aşteptările mele nu au fost împlinite, dar asta a fost doar în folosul meu. Îmi imaginam că şcoala este uşoară, că nu voi întâmpina dificultăţi niciodată, dar nu a fost aşa. Însă sunt mulţumită de asta, deoarece provocările care au apărut au avut un rol formativ important în conturarea personalităţii mele. Un simplu exemplu ar fi faptul că sunt o persoană introvertită. Totuşi, fiind pusă în situaţii unde a trebuit să colaborez cu colegi pe care îi cunoşteam mai puţin, am descoperit că am şi calităţi de lider.

5. Nu aş alege o carieră didactică pentru simplul fapt că nu sunt o persoană răbdătoare. Răbdarea este o virtute necesară acestei profesii, dat fiind faptul că un profesor se confruntă zilnic cu sute de personalităţi colorate şi unice. O altă problemă ar fi şi remuneraţia şi cred că este absolut revoltător faptul că profesorii sunt atât de neapreciaţi deşi au un rol crucial în societate, ei fiind cei care modelează minţile tinere ce vor urma să ne scrie viitorul. (21aprilie 2023)

Tina ADAUJI, clasa a XII-a, IP LT „Mircea Eliade”, Chişinău

Merită cu prisosinţă denumirea de „profesori”

1. Da, consider că am fost sprijinit de şcoală în dezvoltarea mea. Spre exemplu, am fost îndrumat de către doamna prof. Elisabeta Pascu în pregătirea pentru Olimpiada de Lingvistică, fapt care m-a ajutat în obţinerea de rezultate foarte bune (anul trecut am obţinut menţiune la etapa naţională, iar anul acesta premiul I la etapa judeţeană). În ceea ce priveşte alte domenii, mi-am dezvoltat şi exersat competenţele de informatică şi pe cele organizatorice prin calitatea mea de membru al echipei de robotică „Blizzard Eye”, echipă a Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ.

2. Sunt de părere că am primit o educaţie adecvată din partea dascălilor care m-au format de-a lungul ciclurilor şcolare, aşadar merită cu prisosinţă denumirea de „profesori”.

3. Sunt foarte mulţumit de profesorii şi de şcolile la care am studiat, acestea oferindu-mi posibilitatea de a-mi valorifica abilităţile. Spre exemplu, sunt recunoscător dnei prof. Bianca Tarhon, care a pus bazele echipei de robotică şi m-a acceptat ca membru fondator. Aceasta avea să reprezinte o bună parte din activitatea mea extraşcolară, implicând deplasări la diverse competiţii de-a lungul anilor şi realizarea, în fiecare sezon, timp de 6 luni, a unui robot competitiv.

4. Am început ciclul liceal cu încrederea că voi găsi sprijin şi îndrumare de la profesorii mei, în special la disciplinele reale. Aşa cum am precizat mai sus, m-am bucurat de dăruirea şi priceperea cadrelor didactice, atât la disciplinele reale (anul acesta am obţinut menţiune la etapa judeţeană a Olimpiadei Naţionale de Informatică, prof. coordonator Ana Maria Airinei), cât şi la disciplinele umaniste (în clasa a IX-a am obţinut premiu II la Concursul de literatură şi arte vizuale „Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor”, secţiunea Eseu, critică şi istorie literară – elevi, prof. coordonator Ramona Matei, iar în clasa a XI-a menţiune la etapa judeţeană a Olimpiadei de Limba Engleza, prof. coordonator Bianca Tarhon). De asemenea, doresc să consemnez sprijinul oferit de către dna directoare prof. Adina Raluca Margine, care a facilitat activitatea echipei de robotică, dar şi organizarea competiţiilor proprii de robotică în incinta şcolii. Mi-aş dori ca sistemul de învăţământ să fie orientat spre aptitudini, atitudini şi aspiraţii specifice fiecărui elev, măcar începând din clasa a XI-a, moment din care elevii se pregătesc pentru învăţământul superior şi viitoarea carieră.

5. Nu aş alege o carieră în domeniul didactic deoarece nu am înclinaţii pedagogice, necesare pentru desfăşurarea acestei activităţi. Consider că în acest domeniu trebuie să se orienteze doar persoanele care au această vocaţie. (20 aprilie 2023)

Vasile MIRON Clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare”, Târgu-Neamţ

Mai multă implicare în îndrumarea absolvenţilor

1. Consider că şcoala şi-a îndeplinit misiunea, în cazul meu, de a mă ajuta să învăţ cum să învăţ. Desigur cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor sunt la fel de importante, dar abilitatea de a „filtra” fluxul de informaţii caracteristic secolului al XXI-lea capătă o pondere mai mare în a ţine pasul cu această cursă a inovaţiilor.

2. Fiecare persoană implicată în sistemul educaţional îşi merită numele de „profesor”. Până la urmă ce este un profesor? Este acea persoană care zilnic se dăruieşte elevilor fie intelectual sau spiritual pentru a asigura viitorul societăţii.

3. Sunt recunoscătoare pentru munca depusă de-a lungul anilor de către cadrele didactice pentru a mă ajuta să îmi ating idealurile. În special, doresc să aduc mulţumiri d-nei Buruian Eugenia, profesoară de biologie, pentru îndrumarea şi suportul oferit în toţi aceşti ani de colaborare. Fără dumneaei nu aş fi putut obţine locul I la Olimpiada Republicană de Biologie.

4. Aş dori ca în viitor sistemul educaţional să ofere mai multă atenţie în ceea ce priveşte îndrumarea profesională a absolvenţilor. Majoritatea elevilor ce absolvă liceul întâlnesc dificultăţi cu privire la ce carieră să aleagă, din simplul motiv că nu îşi cunosc punctele forte şi cele slabe. Şcoala ar trebui să ghideze tinerii în momentele dificile.

Personal nu aş alege o carieră didactică, întrucât nu corespunde cu planurile de viitor. Cu toate acestea, pedagogia este o profesie uluitoare, care construieşte baza fiecărei societăţi. (30 aprilie, 2023)

Patricia MORARU, clasa a XII-a,

IP LT ,,Mihail Sadoveanu”, oraşul Hânceşti

* * *

Deşi chestionarul era însoţit de o notă care specifica faptul că elevii au libertate deplină şi că ar fi indicat ca dascălii să intervină cât mai puţin în text, cred totuşi că răspunsurile sunt viciate de o anumită duplicitate şi complicitate. Poate asta explică şi discrepanţa dintre deziluziile exprimate „pe viu” şi relativa lor mulţumire, redată în scris. Recunoaştem în gura mare că aceasta nu e o anchetă ştiinţifică. Nici relevantă, aşa că aşteptăm şi alte răspunsuri. Oricum, deocamdată, se impun două con­cluzii. Prima ar fi că şcoala, de o parte şi de alta a Prutului, continuă să producă oameni cu suflet şi minte sănătoasă. Iar a doua trage un semnal de alarmă trist: nimeni nu mai vrea să fie profesor.

Prof. Mircea ZAHARIA