Comunicarea trebuie să uşureze „învăţarea rolurilor sociale şi contactelor umane” (N. Radu) adică asimilarea deprinderilor de dialogare civilizată, de a asculta şi a vorbi, de a pune întrebări şi a răspunde, de a emite şi a descifra mesajele verbale, paraverbale şi nonverbale.
Comunicarea didactică este un transfer complex, multifazial prin mai multe canale ale informaţiilor între două entităţi (indivizi sau grupuri) ce-şi asumă simultan sau succesiv roluri de emiţători şi receptori în contextul procesului educativ – instructiv.
Scopul informativ şi formativ al comunicării este atins când linia de comunicare dintre emiţător şi receptor este deschisă, când mesajele sunt clare, bine orientate şi structurate, când învăţătorul are o bună capacitate empatică, este echilibrat afectiv, dă dovadă de mult tact pedagogic, posedă valeităţi de adevărat actor şi regizor.
Activităţile pe care le-am organizat au permis elevilor să exploreze şi să folosească legăturile interdisciplinare şi cross-curriculare, instrumentele intelectuale şi emoţional afective proprii unei comunicări integrale. Aceste tipuri de activităţi au cuprins: excursii, drumeţii, vizite, programe artistice, şezători literare, spectacole de teatru şi altele.
Importanţa acestor activităţi extraşcolare este deosebită deoarece: lărgesc orizontul spiritual al elevilor ce contribuie la acumularea de noi cunoştinţe, îmbogăţesc viaţa afectivă stimulând sentimente nebănuite, contribuie la dezvoltarea simţului de răspundere prin dorinţa de reuşită, favorizează concentrarea atenţiei şi a memoriei, trezesc în copil energia de a învinge emoţiile şi timiditatea, stimulează independenţa de acţiune şi capacitatea de comunicare.
Astfel, sub genericul „Cartea – cel mai bun prieten” am iniţiat o activitate practică menită să asigure învăţarea deprinderilor de a o folosi, receptarea mesajului scris şi oral, folosirea corectă a limbii române pentru exprimarea gândurilor şi sentimentelor. Elevii au organizat o „lecţie spectacol” – „Gulliver în Ţara Piticilor” – prima incursiune în lumea poveştilor.
În pregătirea activităţilor au fost antrenaţi toţi copiii şi părinţii care au ajutat la crearea cadrului necesar, la procurarea materialelor şi costumelor folosite în montajul literar – muzical. Elevii au fost solicitaţi să recunoască personajele şi să prezinte însuşirile specifice ale acestora. În acest fel, s-au urmărit aptitudinile şi atitudinile copiilor, competenţa lor în anumite situaţii pe baza unei motivaţii susţinute, adaptarea relaţională, competenţe de comunicare.
Lectura artistică, cântecul, recitarea, povestirea, dansul sunt mijloace prin care elevii au trăit dorinţa de a oferi o frumoasă activitate numită „Pe urmele lui Ion Creangă”. Cei mari au avut posibilitatea să-şi exprime păreri, opinii, să emită ipoteze, să-şi imagineze scene din viaţa povestitorului.
Copiii îmbrăcaţi în strai popular, desprinşi parcă din satul lui Creangă, au apelat la talentul de recitator al unora, la calităţile de ritm şi graţie ale altora, la înclinaţiile muzicale şi au prezentat o şezătoare „Să-l cunoaştem pe Nică”.
Pe fondul muzical, de horă moldovenească, activitatea s-a desfăşurat la Biblioteaca Judeţeană „G.T. Kirileanu” la care au participat colegi din alte clase, părinţi, reprezentanţi ai bibliotecii cât şi reprezentanţi mass-media. O legătură strânsă o avem cu postul Radio Iaşi în care copiii noştri prezintă cele mai interesante activităţi.
Pentru a-i atrage pe copii şi a le menţine interesul, activităţile extraşcolare le-am conceput şi le-am desfăşurat în forme cât mai interesante. Astfel, activităţile dedicate zilei de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, 9 Mai le-am desfăşurat în medii instructive la Muzeul de Istorie şi la Muzeul de Artă din oraşul Piatra-Neamţ.
În preajma tradiţiilor şi a obiceiurilor de primăvară am participat cu elevii la „Târgul de Paşte”, urmărind stimularea interesului pentru tradiţii şi pentru dezvoltarea capacităţii de creaţie.
Încondeiatul ouălor, pregătirea bucatelor tradiţionale, curăţenia în casă şi în curte ocupă un loc central în preajma sărbătorilor pascale. Copiii, îndrumaţi de un meşter popular, au inceput incursiunea în istoria creştinătăţii prin însuşirea deprinderii de a încondeia ouă. Li s-a explicat tehnica de încondeiat şi ordinea culorilor: galbenul ce simbolizează divinitatea (prima nuanţă), roşul ce reprezintă viaţa, fiind şi un semn al distincţiei spirituale; urmează în ordine celelalte culori, finalizând cu negrul – simbolul supunerii şi al smereniei. Culorile vii ale ouălor pictate de copii, melodiile de primăvară, colindele de Paşte interpretate au fost percepute cu mare emoţie de copiii noştri. Ei au pregătit coşuri cu bucate tradiţionale şi ouă încondeiate pe care le-au oferit în scop caritabil bătrânilor de la Căminul din oraş.
Am dori să oferim câteva sugestii ce pot fi completate, îmbunătăţite, adaptate în funcţie de imaginaţia şi originalitatea fiecărui învăţător:
● activitatea să se desfăşoare în spaţii adecvate;
● elevii vor fi familiarizaţi cu cadrul real de desfăşurare a unui spectacol;
● elevii să recunoască personalităţi din lumea teatrului;
● copiii vor fi familiarizaţi cu noţiuni ce ţin de lumea teatrului: scenă, decor, actori, regizor, cortină, culise, spectacol;
● elevii vor fi consultaţi în confecţionarea unor decoruri şi costume;
● conţinuturile activităţilor ce se vor desfăşura la interesele, preocupările şi aptitudinile copiilor vor fi adaptate;
● evaluarea se va realiza pe baza observaţiilor curente asupra comportamentului elevului (implicarea acestuia, receptivitatea, disponibilitatea);
● învăţătorul trebuie să creeze cadrul favorabil exprimării libere a tuturor elevilor, să stimuleze spiritual de echipă;
● învăţătorul trebuie să fie un bun animator, capabil să stabilească legături affective, puternice cu toţi participanţii;
● activităţile trebuie să fie cât mai aproape de universul copiilor, accesibile, dar care să permită valorificarea eficientă a tuturor posibilităţilor de educaţie morală, estetică, afectivă;
● dascălul trebuie să stimuleze potenţialul creative, imaginaţia, spontaneitatea, adoptând el însuşi o atitudine degajată, coparticipativă.
Elevii calsei a IV-a B au desfăşurat o activitate sub forma unui spectacol, numită „Şezătoarea folclorică”. Activitatea a avut ca formă principală de desfăşurare jocul de rol şi s-au sincretizat cunoştinţele dobândite în cadrul ariei curriculare de limbă şi comunicare, cu cele din cadrul artelor.
În pregătirea întregii activităţi au fost antrenaţi toţi elevii şi părinţii care au ajutat la crearea cadrului necesar desfăşurării acţiunii, la procurarea materialelor şi a costumelor folosite.
În realizarea acestei activităţi s-au urmărit:
● să cunoască şi să interpreteze correct atât versurile cât şi textele;
● să cânte in grup sau individual cântecele învăţate cu şi fără acompaniament;
● să îmbine armonios lectura artistică, cântecul, recitarea, povestirea, dansul.
Sezătoarea este cea mai teribilă demonstraţie a inteligenţei poporului nostru care a ştiut să îmbine atât de frumos munca cu distracţia, efortul cu destinderea, suprapunând timpul muncii cu timpul necesar revigorării sufleteşti, de care omul are nevoie.
Respectând tradiţia, am organizat această activitate, impresionând prin costumele populare pe care le-au purtat copiii, prin dansul lor, voia bună, cântecele alese, decorul prezentat.
Pornind de la ideea că „Fără obiceiurile, portul şi limba ce-o avem, nu mai putem fi români” ne-am desfăşurat activitatea de educare în spiritual valorificării tradiţiilor după o hartă a unui proiect educaţional, numită sugestiv „Moldova noastră-i colţ de rai”. Planificarea activităţilor desfăşurate în cadrul acestui proiect thematic au cuprins conţinuturi ce au urmărit:
● Arta, cultura şi tradiţiile din judeţul Neamţ:
► descoperirea artei cu cele mai înalte valori morale: hărnicia, bunătatea, dragostea de locurile natale, a frumuseţii relaţiilor interumane;
► cunoaşterea unor proverbe, zicători, strigături, cântece, colinde, dansuri specifice zonei;
► cultivarea dragostei pentru frumuseţea şi armonia limbii române, pentru bogăţia folclorului, a obiceiurilor şi tradiţiilor poporului nostrum;
► păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor din această zonă.
● Folclorul ocazional – datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou:
► familiarizarea copiilor cu anumite evenimente sociale, sărbători religioase;
► cunoaşterea semnificaţiei sărbătorilor religioase şi descrierea lor;
► exersarea calităţilor artistice prin interpretarea de colinde.
● Graiul şi cântecul popular:
► cunoaşterea unor melodii îndrăgite;
► interpretarea de cântece populare din zonă;
► dezvoltarea simţului estetic;
► dobândirea unor cunoştinţe despre frumuseţea şi bogăţia cântecului popular.
● Tradiţii şi obiceiuri de primăvară:
► cultivarea dragostei pentru frumuseţe şi armonia limbii române, pentru bogăţia obiceiurilor şi a tradiţiilor poporului nostru;
► păstrarea tradiţiilor şi a obiceiurilor din zona Moldovei;
► familiarizarea copiilor cu sărbătoarea religioasă a Învierii Domnului.
● Folclorul neocazional – doina şi balada:
► cunoaşterea unor doine şi balade româneşti;
► cultivarea dragostei pentru frumuseţea folclorului neocazional;
► identificarea cu personaje positive, negative în vederea trăirii unor sentimente de ataşament, aprobare – dezaprobare faţă de faptele lor.
Activităţile extracurriculare artistice le-am finalizat şi prin înfiinţarea unui grup vocal în şcoală ce a participat la activităţi şi competiţii artistice care să identifice în mod concret talentele şi să le promoveze. Toate acestea se pot realize dacă pregătirea copilului se face temeinic şi modern, prin promovarea interdisciplinarităţii. Copiii s-au angajat cu un plus de spontaneitate şi sinceritate, fără niciun fel de constrângere sau oprelişti în astfel de jocuri şi activităţi. Ne preocupă interesele fiecărui copil, acordăm fiecăruia atenţia necesară, îi ajutăm să reuşeacă în activităţi, găsind modalităţi de stimulare pentru fiecare.
Standardele curriculare de performanţă vor oferi un sistem comun de referinţe, încurajând dezvoltarea capacităţilor la nivel înalt: comunicarea, interacţiunea şi inserţia socială, gândirea critică şi creativă, formularea de opinii personale, structurarea unui univers afectiv ce duc la formarea motivaţiilor pentru învăţarea continuă şi la structurarea capacităţii proprii învăţării prin acţiune.
În concluzie, prin activitatea tematică, activităţile extraşcolare solicită mobilitate în folosirea cunoştinţelor dobândite, oferă o învăţarea activă, capacităţi de exprimare şi de adaptare la situaţii noi, formarea unor inteligenţe flexibile şi a unor reacţii rapide impuse de civilizaţia modernă.
Prof. înv. primar: Daniela BLANARIU, Şcoala Nr.2, Piatra-Neamţ
BIBLIOGRAFIE:
– Văideanu, Grigore, „Promovarea interdisciplinarităţii în învăţământul preuniversitar”, 2004;
– Bruner, J.S., „Procesul educaţiei intelectuale”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;
– Rugină, A., „Modalităţi de stimulare şi formare a capacităţii creatoare a elevilor în cadrul disciplinelor opţionale”, Învăţământul primar nr.3, anul 2000;
– Iucu, R.B., „Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative”, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
– Curriculum Naţional pentru învăţământul primar, MEN, C.N.C., Editura Corint, Bucureşti.