Muscelean, prin naştere, şi nemţean prin adopţie, profesorul Gheorghe Ţigău a cunoscut toate treptele profesiei de dascăl: profesor de limba şi literatura română în învăţământul preuniversitar, director al Liceului „Mihail Sadoveanu” din Borca şi inspector de specialitate, el şi-a oferit inima sa sensibilă la frumosul uman şi artistic elevilor, prietenilor, cititorilor, cu asupra de măsură.
Patria sa este limba română pe care o apără „cu dragoste de ea, cu dor”, punând la stâlpul infamiei pe toţi stricătorii de limbă.
Ca scriitor este perseverent, diligent, pertinent, consecvent, polivalent şi eminent.
Asemeni lui Vasile Alecsandri, adună grăunţele de aur ale creaţiei populare nemţene de o deosebită valoare şi frumuseţe. Volumele sale: „La pârâul dorului – Literatură populară de pe Valea Bistriţei şi din împrejurimi” (Editura ADAN, Piatra- Neamţ, 2000), „La fântână, la izvor – Folclor literar nemţean vechi” (Editura ADAN, 2008) şi „La pârâul dorului – Folclor literar nemţean” („Create Space”, U.S.A., 2017) mi-au încântat zilele şi nopţile cu ferestre luminate, spre bucuria inimii şi a minţii.
Volumul Lecturi pastelate (Editura NONA, Piatra-Neamţ, 2005) „ilustrează texte literare clasice cu pictura inspirată a unor elevi supra dotaţi” (Virgil Ardeleanu).
Ca publicist, este prezent în ziare şi reviste de cultură: „Ceahlăul”, „Apostolul”, „Monitorul de Neamţ”, „La Tazlău”, „Tribuna învăţământului”, „Visătorii”, „Amurg sentimental” ş.a.
Vedem, prin scrierile sale, prăpastia tot mai adâncă dintre oamenii de condei şi neştiutorii de carte dublaţi de inconştienţii care pocesc frumoasa şi poetica noastră limbă, „stăpâna noastră”, cum o numea MIHAI EMINESCU, arheul spiritualităţii româneşti, cel mai mare geniu poetic al ţării care stă alături de Shakespeare, Dante, Goethe, Hugo etc.
„Scriitorii – iată adevărata măreţie a umanităţii”, spunea, cândva, Samuel Johnson.
Ca scriitor, profesorul Gheorghe Ţigău este excesiv de modest dar, ca orice exces, şi modestia prea multă dăunează grav sănătăţii individului şi societăţii, fiindcă ies în frunte nonvalorile în toate domeniile de activitate: literar, politic, artistic.
Gheorghe Ţigău este un scriitor excelent, care are talent dar şi caracter, ceea ce unor confraţi le lipseşte cu desăvârşire. (Se adaugă volumelor amintite, două cărţi de teorie literară şi monografia Liceului „Mihail Sadoveanu” din Borca.)
Recenta sa carte Oameni de lângă noi (Piatra-Neamţ – „Cetatea Doamnei”, 2019) o dovedeşte cu prisosinţă.
Autorul creionează din câteva trăsături personalităţi nemţene din mai multe ramuri: „Scriitori, jurnalişti, artistici plastici” (20), profesori universitari (3), învăţători (3), profesori preuniversitari (19) şi specialişti de valoare (14).
O „Postfaţă” semnată de scriitorul Virgil Ardeleanu vine în sprijinul celor afirmate la începutul acestei cronici, anume că acest om al şcolii, de lângă noi, are merite incontestabile în calitatea sa de profesor-scriitor înzestrat cu har.
Uitând de sine, scriitorul Gheorghe Ţigău dăltuieşte în piatra cuvântului chipuri de oameni care constituie adevărate modele pentru tânăra generaţie căreia tocmai asta îi lipseşte.
„Şi din cauza aceasta tinerii nu ştiu cum să se comporte, cum să trăiască. Dar şi părinţii sunt de vină. Ei aplaudă pornirile copiilor lor. S-a distrus şi satul, care era matricea spiritualităţii neamului, s-a desfiinţat şi familia şi credinţa. Nu se poate ca Dumnezeu să nu ne pedepsească” (Zoe Dumitrescu Buşulenga).
Scriitorul Gheorghe Ţigău este alocentrist, adăugând importanţă majoră membrilor colectivităţii în care trăieşte: „Cel ce pentru obşte se sârguieşte pentru sine munceşte, că şi el parte din obşte face” (apud Virgil Mocanu).
Omul de lângă noi, Gheorghe Ţigău merită pentru asta respectul şi frăţeasca noastră dragoste.
Petruş ANDREI