Sadoveniana, o istorie abandonată?

Nu-i vina lui Sadoveanu că el a scris mai mult decât putem noi citi astăzi!

Prof. Constantin TOMŞA

Sadoveniana a debutat în 1970, an în care s-au împlinit 9 decenii de la naşterea scriitorului Mihail Sadoveanu. La manifestările din judeţul nostru, consacrate memoriei marelui scriitor, statornic admirator al oamenilor şi locurilor din zona Neamţului, iau parte membri ai familiei artistului, scriitori, critici literari şi publicişti din diverse centre culturale ale ţării (Ziarul Ceahlăul, 6 noiembrie 1970, p.1.). Muzeul memorial „Mihail Sadoveanu” din Vânători-Neamţ (muzeograf – Stela Marica-Ionescu), centrul principal al manifestărilor, cunoştea, în acele zile, o afluenţă crescută de vizitatori, dar şi de invitaţi de seamă din lumea literară: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Edgar Papu, Alexandru Paleologu, Lili Teodoreanu, Emil Manu, I. Oprişan, George Lesnea, Gavril Istrate, Constantin Mitru, Valeria Sadoveanu, soţia scriitorului.

Dintre rememorările de atunci, am ales-o pe cea a poetului George Lesnea. Sadoveanu era aici, la casa de lângă mănăstire. Într-o zi, sub cerdac, s-a oprit o maşină, din care au coborât Mihai Ralea şi Tudor Vianu. Veniseră să-l viziteze, în pridvorul acesta erau atunci trei academicieni, trei iluştri oameni al nea­mului nostru. Sadoveanu i-a invitat, după un timp, pe marginea lacului, sub un măr. Am stat acolo ore în şir. N-aş mai fi plecat niciodată. Peste doar câţiva ani nu mai trăia însă niciunul. Chiar şi mărul murise (Ziarul Ceahlăul, 7 noiembrie 1970, p.2.)…

Ample activităţi dedicate acestui eveniment se organizau şi în alte instituţii culturale şi şcolare din judeţ. Menţionăm sesiunea de comunicări ştiinţifice organizată de filiala Neamţ a Societăţii de ştiinţe filologice, în sala de festivităţi a liceului „Petru Rareş”. Cu acest prilej, au prezentat comunicări profesorii George Bararu („Ipostaze ale unor personaje sadoveniene”), Mihai Mancaş („Izvorul Alb”), Har. Mihăilescu („Permanenţa lui Sadoveanu”) şi Emilian Petrescu („Omagiu povestitorului”). La sesiune au participat cadre didactice filologice din municipiu, precum şi numeroşi elevi din ultimele clase liceale. Sala de lectură a bibliotecii Casei de cultură a sindicatelor din Piatra-Neamţ a găzduit o seară omagială intitulată „Peisajul nemţean în opera lui Mihail Sadoveanu”. Totodată, a fost deschisă o expoziţie documentară, cuprinzând operele de seamă ale prozatorului, fotografii memorabile şi fotocopii după manuscrisele sadoveniene (Idem, 6 noiembrie 1970, p.1.).

Şi la ediţiile următoare, Sadoveniana aducea în prim-plan personalitatea marelui scriitor, prin medalioane, simpozioane, şezători literare, expoziţii de carte, reuniuni tematice, audiţii, expuneri sau prezentarea principalelor ecranizări după romanele lui Sadoveanu. După ce regizorul şi actorul bucureştean Laurenţiu Azimioară a citit câteva pagini închinate de Sadoveanu peisajului dominat de fruntea semeaţă a Ceahlăului, precum şi zonei legendare din preajma Mănăstirii Neamţ, atmosfera de pioasă reculegere a fost completată prin recitalul de lieduri aparţinând compozitoarei Mensi Barberis, pe versurile unor poeţi moldoveni (…). Concertul de muzică de cameră s-a bucurat de o caldă primire din partea celor prezenţi, răsplătit fiind de mulţumirile calde adresate realizatorilor de către Valeria Sadoveanu – soţia scriitorului şi muzeografa Stela Marica-lonescu, gazdă devotată a acestei manifestări de prestigiu, încheind un ciclu de două săptămâni bogate (Ziarul Ceahlăul, 6 noiembrie 1973, p.1.).

Începând cu anul 1982, Sadoveniana, ajunsă la ediţia a XIII-a, stârnea un interes aparte şi datorită organizării în premieră a Festivalului interjudeţean de creaţie literară „Mihail Sadoveanu”, eveniment care atrăgea la Tg. Neamţ, alături de concurenţii din întreaga ţară, şi numeroase personalităţi ale vieţii noastre literare. În juriu figurau reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor, ai Editurii Junimea, ai revistelor Luceafărul, Flacăra, Convorbiri literare, Tribuna, Ateneu, Vatra, Cântarea României, Albina. Vasile Sălăjan – redactorul şef al revistei Tribuna, era preşedintele juriului, iar printre membrii acestui for se mai aflau Horia Alupului-Rus — directorul C.J.I.C.P.M.A.M. (Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă – n.red.) Neamţ şi profesorul Constantin Tomşa, reprezentantul C.J.C.E.S. (Centrul Judeţean al Culturii şi Educaţiei Socialiste – n. red.) Neamţ. Atunci, la debutul acestui festival, Premiul pentru proză „Mihail Sadoveanu” şi Premiul Revistei Tribuna au revenit cunoscutului romancier de astăzi, băcăuanul Petru Cimpoeşu. De profesie inginer petrolist, Petru Cimpoeşu este unul dintre cei mai citiţi prozatori ai timpului nostru. Debutul meu în literatură s-a întâmplat la Piatra-Neamţ, unde am câştigat mai întâi premiul Sindicatelor din Învăţământ, la prima ediţie. Anul următor, am câştigat marele premiu „Mihail Sadoveanu”, care a constat într-un tablou. Premiile se dădeau de la coadă la cap. Primul care a primit un tablou a fost cel cu menţiune. Intrai într-o încăpere şi-ţi luai „opera de artă”. Eu, fiind cu premiul întâi, când m-am dus, mai era un tablou şi nu aveam de unde alege (Ziarul Mesagerul de Neamţ, 24 septembrie 2016, format on-line.).

La aceeaşi ediţie inaugurală a Festivalului interjudeţean de creaţie literară „Mihail Sadoveanu”, Premiul Uniunii Scriitorilor a revenit poetului nemţean Radu Florescu. Criticul literar, Al. Cistelecan, afirma despre poezia sa: Radu Florescu îşi taie versurile cu precizie şi siguranţă. Poetul găseşte întotdeauna drumul scurt spre stare şi o atacă într-un limbaj minim şi eficient. El nu o construieşte ci o defineşte. Lirismul său e unul de raport, cu o inventivitate ce se consumă cu precizia desenului, nu în fascinaţie. Sub enunţul rece şi indiferent, de grefier, poetul lucrează în culori tari şi în contraste violente (www.culturaneamţ.ro, 12 iunie 2021.).

Legată sufleteşte de judeţul Neamţ pe care-l considera ţinutul meu de adopţiune, academicianul Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost oaspete de onoare, în 1985, la Sadoveniana. Referindu-se la viaţa spirituală a Neamţului din anii ’80, criticul literar mărturisea: Socotesc judeţul acesta ţinutul meu de adopţiune, făcând suma trecutului şi prezentului său, care au permis fixarea unui statut omenesc cu totul particular al «nemţeanului». Iată, de pildă, această Gală a spectacolelor de teatru pentru tineret care concentrează la Piatra-Neamţ, pentru o săptămână, cam tot ce avem mai bun la această oră în mişcarea teatrală românească. Este, indiscutabil, un eveniment artistic de referinţă, ca atâtea altele de acest fel izvorâte din climatul cultural deosebit de fertil al acestor locuri (Ziarul Ceahlăul, 9 noiembrie 1985, p.1.).

Ultima ediţie „comunistă”, respectiv a XX-a a Sadovenianei, a început la 3 noiembrie 1989, în organizarea C.J.C.E.S., a Întreprinderii cinematografice judeţene şi a Cenaclului judeţean al creatorilor de literatură. Aducând, ca în fiecare an, în actualitate personalitatea marelui clasic al literaturii române, manifestările au continuat prin medalioane şi evocări pe tema „Personajul feminin în creaţia sadoveniană” la I.T. „8 Martie” Piatra-Neamţ, I.T. „Smirodava” Roman şi Întreprinderea de volvatir Tg. Neamţ, urmate de proiecţia filmului „Baltagul”. Din sfera acţiunilor mai reţin atenţia cele de la Tarcău, Pipirig, Borca şi Farcaşa. În cursul zilei de mâine, va fi realizat un pelerinaj la muzeul memorial „Mihail Sadoveanu” din Vânători-Neamţ, unde e programată şezătoarea literară „Sadoveanu – Ceahlăul literaturii române”, cu participarea membrilor cenaclurilor literare ale elevilor din Piatra-Neamţ, Tg. Neamţ şi Miercurea Ciuc. De asemenea, la Centrul de creaţie şi cultură socialistă din Vânători, va avea loc, în epilogul „Sadovenianei”, spectacolul „Frumoase plaiuri româneşti”, cu concursul unor formaţii de amatori (Ziarul Ceahlăul, 4 noiembrie 1989, p.4.).

Libertatea adusă de Revoluţie n-a fost de bun augur pentru Sadoveniană. În 1990, ediţia a fost suspendată, singura faptă demnă de amintit fiind înfiinţarea, la începutul lunii noiembrie a acelui an, a Asociaţiei Culturale „Mihail Sadoveanu”, cu sediul la muzeul din comuna Vânători-Neamţ, datorită implicării muzeografului Ioan Simion Babătă.

Sadoveniana s-a reluat un an mai târziu, dar, odată cu trecerea timpului, strălucirea de odinioară a acestei prestigioase manifestări culturale s-a estompat, după cum remarca şi profesorul Constantin Tomşa, în numărul 234 al revistei Apostolul: Din păcate, după 1989, ediţiile nu au mai avut periodicitate anuală, iar amploarea lor a scăzut, ajungându-se la o simplă marcare a evenimentului în cadrul Căminului Cultural din Tupilaţi sau la Hanu Ancuţei (de câteva ori, la Hanul Răzeşilor!, construit în vecinătatea celui imortalizat de Mihail Sadoveanu în opera sa).

Se pare că după 1989 scriitorii din judeţul Neamţ, membri al Uniunii Scriitorilor din România sunt preocupaţi, mai ales de promovarea propriilor lor opere şi mai puţin de aducerea în atenţia tinerilor a valorilor culturii naţionale.

Cât despre manifestările de la casa unde scriitorul şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, nu putem spune că ar mai fi demne de menţionat, după ce muzeul a intrat în administraţia Mănăstirii Neamţ.

Între 1996 şi 1999, câteva ediţii ale Concursul naţional de proză „Mihail Sadoveanu” se desfăşoară sub egida Centrului Creaţiei Populare al judeţului Neamţ (azi, Centru pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ). Premianţii acelor ediţii: Oma Stănescu (1996), Adrian Ţion (1997) şi Florinel Agafiţei (1999) sunt publicaţi la Editura Nona, întrunind sufragiile unor jurii din care au făcut parte scriitorii: Vasile Andru, Adrian Alui Gheorghe, Cristian Livescu, Nicolae Sava, Emil Nicolae, Lucian Strochi, Vasile Spiridon, Constantin Bostan, Dorin Ploscaru, Daniel Corbu, Viorel Buruiană; oamenii de cultură: Cons­tantin Alupului-Rus, Constantin Cucu, George Brăescu.

În 2016, personalitatea scriitorului a fost evocată, în cadrul Sadovenianei, la Muzeul Memorial „Calistrat Hogaş”. Între invitaţi, s-a aflat şi părintele arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia-Neamţ şi custode al Casei Memoriale „Visarion Puiu” şi Muzeului „Mihail Sadoveanu”, care relatează: Sadoveanu, sigur cât a putut, s-a implicat în salvarea multor aşezări monahale. Schitul de unde vin, Vovidenia, dacă Sadoveanu nu era acolo, urma să fie transformat în sediul CLF al CAP-ului de la Vânători-Neamţ. O situaţie şi mai dramatică urma să aibă Mănăstirea Neamţ. Cea mai mare restaurare din istoria Mănăstirii Neamţ a fost făcută de comunişti, din păcate. După ce a fost restaurată şi urma să fie transformată în muzeu, Sadoveanu i-a spus lui Gheor­ghiu-Dej că, dacă o închide, aceasta nu mai are viaţă, nu mai este vie şi românii au nevoie de mănăstiri deschise, pentru a putea demonstra continuitate pe aceste locuri. Gheorghiu-Dej a ascultat de Sadoveanu şi a păs­trat mănăstirea deschisă. V-aţi întrebat ce caută mormântul Veronicăi Micle lângă o mănăstire ortodoxă, deşi s-a sinucis şi era şi greco-catolică? Prin anul 1958, cei de la Bucureşti doreau să închidă Mănăstirea de la Văratec şi a venit, la Vovidenia, în vizită la Sadoveanu, Mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu, care i-a spus: „Maestre, te implor să salvezi mănăstirea!”. Inspirata sa decizie de a face mormântul monument va salva oarecum Văratecul, care urma să fie transformată în ateliere meşteşugăreşti ale CAP-ului de la Agapia. Prin acest monument, Mănăstirea Văratec a intrat în circuitul turistic al Neamţului (Ziarul Mesagerul de Neamţ, 4 decembrie 2016, format on-line.).

Peste doi ani, „Ceahlăul literaturii române” a fost comemorat la Centrul Cultural Tupilaţi şi la Hanul Răzeşilor, în cadrul unei noi ediţii a Sadovenienei, eveniment organizat de Primăria şi Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Tupilaţi şi reprezentanţa Neamţ a Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul unui proiect coordonat de bibliotecarul Romică Leonte.

Între timp, un juriu alcătuit din Cristian Livescu, Constantin Tomşa şi Raluca Naclad a mai acordat de câteva ori Premiul Mihail Sadoveanu (Florin Bratu, 2015; Constantin Munteanu, 2016; Vasile Popa Homiceanu, 2018), eveniment însoţit de obicei de lansarea unui nou număr al revistei „Antiteze” sau de producţii ale Editurii Crigarux.

Ediţia din 2019 a Sadovenianei a fost inclusă în cadrul manifestărilor organizate cu ocazia Zilelor Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ, iar anul trecut, din cauza situaţiei pandemice, nu s-a mai organizat.

(N. R. Sărbătoarea Sadoveniana a fost gândită ca o lecţie de preţuire a patrimoniului nostru spiritual, o lecţie de elogiere a sufletului românesc şi a unui spaţiu magic: Ţinutul Neamţului. Unii am avut norocul de a-l asculta pe Sadoveanu citind din Creangă sau recitând din Eminescu. Alţii am avut norocul de a-l simţi pe Sadoveanu lângă noi, în istoria şi în sufletul nostru. Un noroc pe care îl uităm sau de care ne batem joc – emblema Sadovenienei nefiind întotdeauna folosită în cele mai curate scopuri (vezi https://mesagerulneamt.ro/2014/10/analfabetii-sadoveanu-si-banii-consiliului-judetean)

Textul de mai sus încearcă să tragă un semnal de alarmă la care ar trebui să reacţioneze vremelnicii diriguitori ai culturii din Neamţ. Sau poate, nu?

Nu-i vina lui Sadoveanu că el a scris mai mult decât putem noi citi astăzi! a spus prof. Constantin Tomşa. Adevărat. Dar putem încerca. M. Z.)