Mălina Pălăncianu, elevă la Colegiul Naţional „Roman Vodă”, nu este un copil „de bani gata”, ba, spre deosebire de ţîncii mofturoşi de la şcoal
a unde învaţă, mai este şi tare timidă, fapt ce, la prima vedere, ai spune că ar putea-o încurca la o adică. Doar că, dincolo de aceste „dezavantaje”, zîna cu nume de floare primăvăratecă vine să infirme mitul despre copiii care nu mai citesc în ziua de astăzi, Mălina dovedindu-se, recent, cea mai bună dintre ţîncii de o seamă cu ea, prin locul întîi obţinut în finala concursului „Poveştile Cangurului” care a avut loc la Liceul Bilingv „Miguel de Cervantes” din Bucureşti, finală care, a reunit cei mai buni elevi din clasele V-XII din toată ţara.
Ţin să adaug faptul că Mălina i-a surclasat pe ceilalţi concurenţi obţinînd punctajul maxim după un concurs deloc uşor în cadrul căruia a trebuit să răspundă, în doar 60 de minute, la 40 de întrebări (din 50 propuse) formulate pe baza unui text literar la prima vedere, de aproximativ 20 de pagini. După o astfel de izbîndă, în bunul ei simţ şi cu timiditatea care o face chiar să roşească atunci cînd vorbeşte despre „Poveştile Cangurului”, micuţa romanvodistă spune doar că citeşte mult, că merge la bibliotecă unde se simte „cel mai bine”, iar, în loc de încheiere, nu uită să spună că fără Paul Alexandru, proful ei de limba română care i-a fost “sponsor” pentru finala de la Bucureşti, truda ei sfîrşea, cel puţin deocamdată, prin a fi o muncă doar plină de speranţă şi de bucuria lecturii.
Pentru aceasta, pentru toate poveştile ei de izbîndă, Mălina Pălăncianu va pleca în vacanţa de vară într-o tabără de o săptămînă într-o ţară europeană şi dacă stau să mă gîndesc cît a costat-o această recompensă mai, mai că-mi vine să mă revolt cînd ştiu cum “clonele” celebrului domn Goe, hălăduiesc prin lumea întreagă, după care se-ntorc acasă cel mai adesea săraci de poveştile pe care niciodată nu-s în stare să le poarte cu ei…
A. OPRIȘ