File din odiseea aplicării unui act normativ

  Interviu cu dl. Gabriel Ploscă – preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

– Domnule Gabriel Ploscă, ce subiect ne propuneţi astăzi pentru dezbatere?

– Aş dori să vorbim astăzi despre modul în care a apărut un act normativ care încearcă să reglementeze nişte hoţii legate de salariile celor din învăţământ.

– Explicaţi-ne puţin de unde porneşte răul.

– Totul porneşte de la faptul că de mulţi ani, în România s-a creat obişnuinţa de a nu fi aplicate corect legile, iar în ceea ce ne priveşte, mă refer, în special, la Legea salarizării nr. 153/2017 şi la alte acte normative legate de salarizare. Deşi acestea sunt clare, totuşi s-au găsit de multe ori motive pentru a nu fi aplicate corect, în sensul că se fură câte ceva din drepturile pe care ar trebui să le primească personalul din învăţământ, vis a vis de cele prevăzute în actele normative respective. Acesta este motivul pentru care sindicatele, în disperare de cauză au apelat la ins­tanţele judecătoreşti, care, spre bucuria noastră au înţeles corect problemele legate de aplicarea acestor acte normative. Astfel spus, problemele legate de încercarea de neaplicare corectă a lor. Cert este că în majoritatea cazurilor noi am câştigat în instanţă, deşi este regretabil că a trebuit să ajungem aici.

– Ultima afirmaţie pare puţin ciudată…

– Spun că este regretabil deoarece ne irosim atâta energie şi atâtea resurse materiale şi de muncă în aceste acţiuni judecătoreşti! Dacă aceste prevederi legale s-ar aplica într-un mod corect n-ar fi nevoie de aceste eforturi şi atunci am avea timp să ne ocupăm de alte probleme, tot în avantajul colegilor noştri şi al întregului sistem de educaţie. Şi mă refer aici, în primul rând, la activităţile de formare, pe linie profesională şi sindicală.

– Revenind la acţiunile câştigate în instanţă, care a fost de fapt marele beneficiu în urma acestora?

– Întorcându-ne la acest subiect, am fost nevoiţi să recurgem la aceste acţiuni din cauza tendinţelor de neaplicare sau de amânare pe cât posibil a aplicării corecte a prevederilor legale. În acest context aş dori să vorbesc despre atât de mult aşteptata Ordonanţă de urgenţă nr.48/2022, care a fost publicată încă din luna aprilie în Monitorul Oficial. Citând din argumentaţia ei, rezultă exact ce se doreşte prin aceasta, dar mai ales motivaţia principală a apariţiei sale: „Având în vedere că dispoziţiile legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare au generat interpretări diferite, astfel încât pentru unele drepturi prevăzute în acest act normativ în favoarea personalului din învăţămant, au fost promovate acţiuni în justiţie care, în cea mai mare parte au fost soluţionate în favoarea reclamanţilor, ceea ce a determinat costuri suplimentare asupra bugetului general consolidat, cu sume reprezentând cheltuieli de judecată ca urmare a parcurgerii tuturor fazelor procesuale în faţa instanţelor judecătoreşti, şi ulterior cheltuieli de executare silită…” Ca să explic puţin trebuie să spun că, într-adevăr au fost cazuri în care nu ne-am oprit numai la ins­tanţa de fond care ne-a dat dreptate, ci, am fost nevoiţi să mergem la un alt nivel, la Curtea de Apel, şi am câştigat şi acolo. Deşi nu prea am făcut asta, în ultima vreme am început să cerem şi noi cheltuieli de judecată, pentru că se cheltuie nişte bani suplimentari pentru toate aceste etape procesuale. Şi iată că, în sfârşit, Guvernul României este nevoit să recunoască furtul şi atunci, pentru a micşora povara asupra bugetului consolidat a hotărât să dea această lege reparatorie, adică această Ordonaţă de urgenţă 48/2022. Trebuie să spun că nu este prima, au fost şi altele, tot plecând de la numeroasele acţiuni în instanţă câştigate de sindicat.

– Nu găsiţi că „împovărarea” aceasta a bugetului de stat a fost totuşi un act de inconştienţă din partea lor?

– Noi, până la apariţia acestei ordonanţe de urgenţă ne-am continuat acţiunile în instanţă, în care, pe lângă ceea ce se cere de obicei, adică actualizarea cu indicele inflaţiei, am cerut şi dobânzi penalizatoare pentru faptul că banii cuveniţi nu s-au acordat la timp. Acestea au fost alte cheltuieli şi alt impact asupra bugetului de stat. Cu regret spun că guvernanţii nu s-au întrebat niciodată de ce nu au fost aplicate legile corect, lucru care ar fi împiedicat ajungerea în această situaţie. Explicaţia mea este aceea că ei au gândit să mute „povara” aplicării celor ce vor urma, sau că aveau alte priorităţi… Dar uite că la un moment dat au ajuns într-o fundătură din care nu pot ieşi şi care face ca statul să plătească mult mai mult din buget, la care de fapt contribuim cu toţii. Aceasta deoarece nişte persoane, aflate conjunctural în poziţii de decizie, nu aplică, premeditat, actele normative aşa cum este corect.

– Şi totuşi la ce se referă acestă reglementare reparatorie?

– Vorbind despre Ordonanţa de urgenţă, ea are un domeniu de aplicabilitate, în sensul că se referă la tranşele de vechime în învăţământ neacordate corect. Noi am mai vorbit despre acest subiect şi ştim că în vechea lege erau alte tranşe de vechime care mergeau până la peste 40 de ani vechime iar acum sunt altele, care merg până la 25 de ani. La un moment dat, pentru a nu-i dezavantaja pe cei cu vechime mare, a apărut HG 38/2017, care spunea că se aplică în continuare tranşele vechi, acolo unde era cazul. Asta încearcă şi ordonanţa actuală să rezolve, adică unii dintre colegii noştri să beneficieze de diferenţele salariale care li se cuvin. Nu pot să nu-mi amintesc şi alte anomalii, şi mă refer la gradaţia de merit, la diriginţie – care trebuiau calculate la salariul în plată. Toate aceste nereguli se ţineau sub control de către Ministerul Educaţiei prin intermediul unui personaj cunoscut de noi, cu ajutorul EduSalului.

– Ne întrebăm cu toţii oare când vom scăpa de neajunsurile acestui EduSal!

– Noi suntem de acord că trebuie să existe un sistem de salarizare electronic, dar să funcţioneze în conformitate cu legile, să se poată aplica orice prevedere legală. Acest lucru a fost neglijat, s-a permis furtul din banii cadrelor didactice, mutându-se povara recuperării banilor de către acestea mai încolo. În sfârşit a venit această Ordonanţă 48/2022, au venit şi celelalte referitoare la diriginţie şi gradaţie, s-a mai pierdut un pic de timp până au apărut şi normele metodologice (publicate în Monitorul Oficial în 8 iulie 2022). Din discuţiile care au fost la Ministerul Educaţiei s-a spus, şi noi am salutat ideea de a se face un program de salarizare unitar prin care să se pună în aplicare această ordonanţă, pentru a evita interpretările diferite din cadrul şcolilor. Sindicatul din Învăţământ Neamţ, cu ajutorul unor specialişti în domeniu, deja luase decizia să elaboreze un astfel de program pentru calculul acestor diferenţe, pentru a veni în sprijinul celor care au sarcini de calcul al salariilor în şcoli. Aceşti oameni sunt năpăstuiţi pe nedrept datorită faptului că unii au furat – şi însăşi apariţia acestei ordonanţe este o recunoaştere a faptului că s-a furat. Calculele sunt foarte greoaie şi au trebuit repetate datorită unor modificări şi modificări la modificări etc. Se creează astfel o atmosferă de neîncredere, deloc sănătoasă.

S-a spus printre altele că EduSal va fi pus la punct şi că în cel mult trei luni va fi pus la dispoziţia celor care calculează salariile. Cum la Ministerul Educaţiei preocupările erau legate de numirea unui nou ministru, lucru obişnuit la noi, foarte târziu a venit ordinul ca în câteva zile să fie calculate toate aceste diferenţe salariale în şcoli. Dacă la şcolile mici, cu puţini salariaţi, termenul putea fi accesibil, pentru şcolile mari era extraordinar de greu. Atunci noi am intervenit, solicitând mai mult timp pentru calcule, deoarece interesul este ca acestea să fie corecte, nu cu greşeli. Surpriza a venit din nou din partea programului EduSal, care are foarte multe lipsuri şi aberaţii. Au venit trei variante EduSal, care nu calculau corect şi se vorbeşte despre a patra, în timp ce peste câteva zile trebuie primite salariile. Deci odiseea aplicării corecte a acestei ordonanţe de urgenţă nu s-a terminat.

– Cum veţi continua să acţionaţi?

– Continuăm, deocamdată facem calculele, trebuie apoi ca şcolile să ceară banii inspectoratelor, acestea la rândul lor ministerului, deci drumul este lung şi întortocheat şi bănuiesc că acest labirint este premeditat, pentru a amâna cât mai mult plăţile respective. Între timp se mai întâmplă disfuncţionalităţi ale unor şcoli, se solicită sume greşite, ministerul spune că nu are bani etc. Aşa s-a întâmplat cu dobânzile, cu voucherele de vacanţă, cu doctoratele, cu personalul auxiliar de conducere. Este incalificabil ceea ce se întâmplă!

Deşi la un moment dat ei aşteaptă să ne predăm, noi nu vom înceta să luptăm, având convingerea că niciodată nu ne-am dus să cerem decât ceea ce li se cuvine colegilor noştri. O să ne sfătuim cu membrii noştri de sindicat ce avem de făcut în continuare. Nu vă ascund faptul că am făcut şi o interpelare în Parlament despre neaplicarea unor hotărâri judecătoreşti într-un stat de drept, membru al UE şi că ne-am adresat şi ministerului în scris, dar primim nişte răspunsuri hilare. Nu vom sta degeaba, dar depinde foarte mult şi de voinţa colegilor noştri, să nu se lase intimidaţi şi să nu-şi piardă încrederea în noi.

A consemnat Gianina BURUIANĂ