* Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ
– Vin Sărbătorile de Paşte şi e greu să ne imaginăm că activitatea parlamentară va mai produce ceva surprize notabile. Să ne oprim aşadar la ultimele informaţii certe. Noutăţi?
– După câteva runde de negocieri, în data de 10 aprilie, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ s-a semnat Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învăţământ preuniversitar pentru judeţul Neamţ, între ISJ Neamţ, ca reprezentant al tuturor unităţilor şcolare de învăţământ din judeţ şi Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică, ca reprezentant al salariaţilor. Acest lucru a fost posibil deoarece sindicatul nostru este reprezentativ în toate unităţile şcolare. Cu alte cuvinte, în toate unităţile şcolare avem jumătate plus unu membri de sindicat din numărul salariaţilor. În caz contrar, în acele unităţi şcolare unde nu eram reprezentativi, la negocieri ar fi trebuit să participe reprezentanţii salariaţilor nu ai sindicatelor.
– De ce este atât de important şi de special acest Contract colectiv de muncă?
– După cum spuneam despre Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar că era un document bun care reglementa relaţiile de muncă între angajator şi salariaţii din învăţământ şi acest contract, la nivelul judeţului Neamţ păstrează aceeaşi linie. De altfel, varianta judeţeană a contractului reia prevederile minimale ale celui de la nivel de sector şi a fost încheiată pentru perioada de un an de zile, cu posibilitatea de prelungire. Noi, în Neamţ, ne-am bucurat de o bună deschidere – normală, am putea spune – a partenerului nostru de negocieri şi am semnat un act normativ capabil să rezolve anumite situaţii apărute în relaţiile angajator-angajat şi, mai mult decât atâta, cu prevederi capabile să stimuleze activitatea noastră specifică. Mă gândesc la premieri, dar acestea ar trebui corelate cu viitoarea Lege a salarizării în care se preconizează existenţa unui fond de 5% pentru stimularea celor cu rezultate foarte bune şi merite în activitate, sau un plus de până la 10 zile de concediu de odihnă pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic. Şi, nu în ultimul rând, aş sublinia şi faptul că acest document constituie baza legală pentru realizarea şi funcţionarea comisiilor noastre paritare. Acum, practic pregătim procedura de înregistrare a Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învăţământ preuniversitar pentru judeţul Neamţ la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social, moment după care îşi va produce efectele.
– Vorbim de mai multă vreme despre o iniţiativă legislativă privind optimizarea condiţiilor învăţământului profesional, o idee plecată de la Sindicatul din Învăţământ Neamţ. Noutăţi?
– Da. Iniţiativa noastră viza modificarea Legii educaţiei naţionale (La articolul 12 din Legea nr.1/2011, după alineatul 8 se introducea alineatul 9.) şi privea posibilitatea ca elevii care urmează cursurile învăţământului profesional şi tehnic cu durata minimă de 3 ani să primească masă şi casă gratuite. Sumele necesare acestor gratuităţi ar fi urmat să fie aprobate prin Legea bugetului de stat şi să fie asigurate din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Vestea bună este că după o tergiversare de vreo doi ani, această lege a trecut de Camera deputaţilor şi de Senat ajungând spre promulgare pe masa preşedintelui Klaus Werner Iohannis. Vestea proastă este că proiectul nostru de lege a fost total deturnat de Parlament, arătând, modificat, astfel: „asigurarea gratuităţii pentru masă şi cazare se poate face prin finanţare de la bugetele consiliilor judeţene şi consiliilor locale”. În aceste condiţii este clar că această lege e născută deja moartă. Este greu de crezut că cel puţin în momentul de faţă consiliile judeţene şi consiliile locale pot conştientiza importanţa unor astfel de finanţări. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, chiar dacă ar dori să o facă, unele consilii nu dispun nici pe departe de aceste fonduri. În această situaţie, ne-am gândit ca prin intermediul Federaţiei să apelăm la prerogativele preşedintelui României, să explicăm situaţia creată şi să-i adresăm rugămintea respectuoasă de a cere Parlamentului reexaminarea legii adoptată de către Senatul României, recomandând adoptarea Legii pentru completarea art. 12 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în forma propusă de iniţiatori.
Desigur, noi am adus mai multe argumente, unele dintre ele găsindu-se în fundamentarea acestei iniţiative. Am demonstrat că bursa de 200 de lei care se acordă în momentul de faţă este insuficientă şi neatractivă pentru elevi, că oportunitatea de a avea casă şi masă gratuite are ca grup ţintă copii cu o situaţie materială precară, în special din mediu rural şi astfel s-ar mai atenua oarecum şi abandonul şcolar. Mai mult decât atât, adoptarea acestei legi ar fi dus la crearea unor noi locuri de muncă prin reabilitarea căminelor şi cantinelor şcolare, la instituirea unui mai riguros program educativ pentru elevii şcolarizaţi.
– A existat în România înainte de 1989, şi există cu succes în Europa zilelor noastre, o formă de învăţământ profesional dual. Ce şanse există ca această „fabrică” de meseriaşi să renască astăzi?
– Şanse mici. În România învăţământul profesional dual se află într-o stare incipientă. Şi nu există nici o legislaţie care să implice constructiv sistemul privat. Şi aici e jalea, pentru că agentul economic are rolul preponderent în pregătirea şi formarea practică a acestor elevi. Desigur că elevii care frecventează învăţământul dual pot să primească burse, în condiţiile acestei legi, adică 200 de lei. Noi acum, dacă am fi reuşit modificarea legii despre care am tot discutat, am fi reuşit un plus de atracţie pentru acest gen de învăţământ. Precizez că învăţământul dual este susţinut în toate ţările europene printr-o legislaţie clară care reglementează bine implicarea agenţilor economici, protejându-le investiţia în forţă de muncă. Am făcut un calcul financiar ca să vedem cât ar trebui să investească Statul român pentru demararea acestui sistem dual: vreo30-40 de milioane de euro. Ceea ce, când în România se fură cu sutele de milioane de euro, nici n-ar fi o sumă de speriat… Să aşteptăm totuşi reacţia preşedintelui Iohannis. Dacă el va retrimite legea în Parlament, înseamnă că mai sunt speranţe…
– Mulţumesc pentru noutăţi. Şi să nădăjduim în minuni, că tot suntem în post…
A consemnat Mircia ZAHARIA