Dl. Gabriel Ploscă, preşedintele SLLICS Neamţ a deschis conferinţa de presă susţinută pe data de 22 ianuarie precizând că aceasta a fost o acţiune necesară, atât pe linia unei cât mai bune lizibilităţi a existenţei şi activităţii Sindicatului Învăţământ Neamţ, cât şi a unei luări de poziţie ferme faţă de situaţia generală a învăţământului preuniversitar, faţă de unele derapări nesemnificative de la ţinuta morală a unor cadre didactice din această zonă a şcolii româneşti. S-au făcut referiri la evenimentele anului 2013 – în primul rând la Conferinţa Judeţeană din 22 iunie, prilej de bilanţ al realizărilor trecute şi de fixare a strategiei sindicatului pentru perioada următoare, la obiectivele şi direcţia acestei activităţi: implicarea în elaborarea, aplicarea şi respectarea legislaţiei pentru învăţământ precum şi a celei referitoare la relaţiile de muncă. Şi s-a făcut referire atât la Legea Dialogului Social, cât şi la Legea Educaţiei Naţionale, o lege încă nefuncţională, care trebuie revizuită măcar în privinţa drepturilor pe care le-a abrogat.
„Dacă reuşim să modificăm Legea Educaţiei, – a declarat dl Gabriel Ploscă – vom reuşi să majorăm numărul de locuri de muncă în sistem, pentru că vrem să reducem norma didactică pentru colegii cu peste 25 de ani vechime şi gradul didactic 1 de la 18 la 16 ore pe săptămână. Vrem condiţii mai bune în şcoli atât pentru colegii noştri, cât şi pentru elevi, şi ne dorim o lege a salarizării prin care meseria de dascăl să fie recunoscută pentru importanţa ei în societate. Vrem o altă grilă de salarizare pentru colegii din nedidactic care au venituri extrem de mici. Şi acelaşi lucru urmărim şi pentru colegii debutanţi. S-a anunţat că vor creşte salariile colegilor care au vechime sub şase ani în învăţământ cu 10% din acest an. Problema este că se va trece la calcularea salariilor şi nu ştim exact cum să procedăm, pentru că nu s-a mai spus nimic concret. Din informaţiile pe care le avem, sigur nu va fi majorare de zece procente, ci mai puţin. Vom continua lupta pentru Legea salarizării în 2014, pentru că vrem să fim retribuiţi corect, demn şi pentru asta ne trebuie sprijinul guvernanţilor”.
În privinţa Legii Dialogului Social, se solicită legiferarea posibilităţii de a se încheia contracte colective de muncă la nivel de judeţ sau chiar de unitate şcolară, avându-se în vedere că Sindicatul Învăţământ Neamţ este reprezentativ în toate şcolile, fapt recunoscut prin hotărâre judecătorească. S-a discutat apoi despre păstrarea unităţii sindicale, de la nivel judeţean la federativ sau confederativ, – Federaţia sindicatelor din învăţământ având, după cel mai recent recensământ, 170.000 de membri şi fiind cea mai mare din România – despre creşterea eficienţei managementului organizaţiilor sindicale, despre funcţionarea principiului solidarităţii în cadrul organizaţiilor, despre parteneriatele încheiate cu diferiţi agenţi economici în vederea obţinerii unor beneficii pentru membrii de sindicat. A fost relatată, de asemenea, implicarea SSLICS Neamţ în proiectul european privind Egalitatea de Şanse, un proiect realizat cu mai mulţi parteneri străini, care a avut Conferinţa de închidere în 29 noiembrie, organizarea unor cursuri de formare sindicală şi profesională, preocuparea de a obţine bilete de tratament, pentru colegii care au solicitat acest lucru. Presa a fost informată şi despre implicarea sindicatului în Comisiile Paritare cu ISJ, Comisia de Dialog de pe lângă Prefectura Neamţ, Comisia pentru Egalitatea de Şanse, Consiliile de administraţie ale ISJ, ale unităţilor şcolare, Comisiile pentru acordarea gradaţiilor de merit, pentru mobilitatea cadrelor didactice etc. S-a subliniat faptul că, din păcate, sindicatul are doar rol de observator, dar trebuie să fie prezent la faţa locului pentru a sesiza şi a îndrepta unele intenţii de încălcare a legii. Despre acţiunile în instanţă, preşedintele SLLICS Neamţ a declarat: „E trist că într-un stat de drept trebuie să mergem în instanţă ca să se aplice nişte prevederi legale. Ba, mai mult, după ce obţinem sentinţe judecătoreşti pentru respectarea lor, nici aşa nu le vedem aplicate prea uşor”. Referirea se făcea la recăpătarea unor drepturi ale dascălilor şi, legat de aceasta, s-a arătat că nici în acest an bugetul alocat Educaţiei nu se încadrează în limita stabilită de lege, fiind doar 3,2% din produsul intern brut. Prin comparaţie, acest procent este de 7,9% în Islanda, iar media pe UE este de 5,8%. A urmat apoi o demonstraţie a faptului că veniturile dascălilor au scăzut faţă de 2008 (salariul net în 2013 – 1.460 de lei, faţă de1.538), numărul şcolilor a scăzut şi el – de la 29.815 unităţi în 1996, la 27.204, în 2011 – iar, la plata cu ora, tarifele în euro sunt cele mai mici din Europa (România – 2,92; Luxemburg – 85; Ungaria – 16; Cehia – 17; Danemarca – 57; Germania – 54 etc.). Iar concluzia este una singură: Suntem la coada Europei şi pentru că finanţarea şcolilor per elev este total nefericită, şi nu concordă deloc cu vremurile! Este vorba despre costul standard per elev în urban şi per rural, respectiv de 2492 de lei de elev în şcoli urbane şi de 2866 de lei de elev în şcoli rurale.
Referitor la cazul învăţătoarei de la Şcoala 10 din Bucureşti, a fost exprimat regretul că mai există asemenea cazuri, că ele sunt nesemnificative pentru învăţământul românesc, că sindicatul se desolidarizează şi nu va apăra niciodată asemenea oameni care trebuie pedepsiţi conform legilor în vigoare, dar de aici, până la a generaliza o asemenea anatemă, este „un fapt de neconceput”.
„Nu sunt cele mai bune condiţii în toate şcolile pentru asigurarea actului didactic! – a atras atenţia dl. Gabriel Ploscă. Statul nu asigură o finanţare optimă pentru ca şcolile să beneficieze de resursele necesare înlocuirii mobilierului deteriorat, pentru materiale didactice, inclusiv pentru hârtie şi imprimantă. Sărim la fondul clasei de parcă ar fi izbucnit Al Patrulea Război Mondial! Fondul clasei exista şi înainte şi nu au apărut atâtea discuţii. Sigur, banii trebuie strânşi şi cheltuiţi de părinţi, pentru dotările pe care vor să le facă în clase, ori pentru material didactic. Sunt unităţi şcolare care n-au nici măcar bani de cretă… Cred că avem datoria cu toţii să redăm demnitatea profesiei de dascăl. Prin comportament, atitudine, prin asigurarea de către Guvern a bugetului necesar în Învăţământ”.
Ionel Hociung, vicepreşedinte al SLLICS Neamţ, preluând ideea, a vorbit în continuare despre campania de denigrare susţinută de presa centrală, o „acţiune nedreaptă şi tendenţioasă” care aruncă o lumină proastă asupra întregului corp profesoral şi a subliniat:
„Fondurile strânse de părinţi, îndeosebi pentru cheltuieli materiale, ajung de la repararea şi achiziţionarea de mobilier şcolar, la decontarea unor servicii de securitate – să zicem. Sunt lucruri care nu s-ar fi putut rezolva niciodată cu bani din bugetul naţional.”
Livia Nicolae, lider de sindicat la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” şi membră în Consiliul Judeţean al Sindicatului Învăţământ Neamţ a vorbit despre subfinanţarea şcolii româneşti şi a accentuat faptul că „De câte ori am făcut o grevă, scopul a fost acelaşi: să cerem mai mulţi bani pentru învăţământ, pentru tot sistemul, n-am ieşit în stradă strict pentru salariile noastre. Am dorit ca nimeni să nu mai aducă bani de acasă pentru rechizite, pentru hârtie de imprimantă etc. Apoi a dat câteva exemple concrete, elocvente pentru gândirea îngustă a celor de la „centru”: „Înainte de orice examen suntem întrebaţi care este numărul exact de participanţi şi ne trimit câte o foaie de examen pentru fiecare elev. Or, dacă un elev greşeşte şi mai cere o foaie, eu ce să fac? Să-i îngrădesc dreptul de a face lucrarea? Şi atunci suntem nevoiţi fie să punem noi bani şi să cumpărăm un top de hârtie, etichete, fie să apelăm la părinţi”.
Gabriela Grigore, secretar general al SLLICS Neamţ, consideră că starea actuală a învăţământului românesc este urmarea acumulării în timp a unor erori şi disfuncţionalităţi de care suntem vinovaţi cu toţii: şcoală, părinţi, guvernanţi. Pentru însănătoşirea climatului moral din şcoală – care trebuie judecat cu atenţie şi diferenţiat – este nevoie de respectarea legilor şi de către părinţi, este nevoie ca noul Cod de Etică pe care îl tot propune Ministerul Educaţiei să fie un cod mai aplicat, mai puţin teoretizant, dar mai lucid şi mai practic. Gabriela Grigore a mai precizat că Legea Educaţiei Naţionale nu e aplicabilă nici după trei ani de la apariţie pentru că aşteaptă un set de 96 de acte normative care ar fi trebuit emise în opt luni de la apariţie:
„Trei dintre aceste acte normative sânt extrem de importante şi de aşteptate, unul vizează regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, unul este metodologia cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor de administraţie din şcoli şi mai aşteptăm cu mare interes metodologia de organizare a concursurilor pentru directori. Fără aceste trei documente obligatorii, sistemul nu poate funcţiona normal şi de aceea apar atâtea conflicte”. (M.Z.)
* explicaţie foto „sindicat invatamant”:
Au participat: Livia NICOLAE, lider de sindicat la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” şi membră în Consiliul Judeţean al Sindicatului Învăţământ Neamţ, Gabriel PLOSCĂ, preşedinte, Gabriela GRIGORE, secretar general şi Ionel HOCIUNG,vicepreşedinte al SLLICS Neamţ (în foto, de la stânga la dreapta).