Interviu cu dl. Gabriel PLOSCĂ, preşedintele Sindicatului Învăţământ Neamţ
– A mai trecut o vară lungă (până la plata următoarelor salarii) şi fierbinte –prin rezultatele descurajante, cred, ale Bacalaureatului şi Definitivatului. O luăm însă de la capăt, cu ale noastre, nu?
– Suntem la început de an şcolar, din păcate însă cu foarte multe probleme vechi care au rămas nerezolvate. Şi aş începe cu Legea Educaţiei. De peste un an de zile ne-am tot întâlnit cu Ministrul Pricopie iar acum, la începutul lui septembrie, chiar cu Premierul, şi la fiecare întrevedere le-am adus la cunoştinţă că se impune o modificare a Legii Educaţiei. Şi, iarăşi din păcate, până în momentul de faţă nu s-a întâmplat nimic în acest sens. Chiar dacă se tot anunţă că vor fi anumite modificări a acestei legi, în orice caz, ele nu sunt acelea pe care le cerem noi.
– Mai exact, ce modificări aşteptaţi?
– Ne referim în primul rând la modificarea structurii consiliului de administraţie, la reducerea cu două ore a normei didactice pentru cei cu gradul 1 şi cu peste 25 de ani vechime, la posibilitatea de a ieşi la pensie cu doi ani mai repede, sau chiar cu trei, fără ca acest lucru să se considere pensionare anticipată, şi multe, multe alte probleme care ţin de statutul cadrelor didactice. Menţionez că după întrevederea cu Premierul au mai fost încă două întâlniri cu Ministrul Educaţiei tot pe teme legate de legislaţie. Dar lucrurile se tot amână şi tergiversează ceea ce mă face să cred că nu există voinţă politică pentru a modifica lucrurile. Poate şi pentru faptul că aceste modificări presupun o alocare bugetară ceva mai mare. Chiar dacă, în nici un caz, nu s-ar depăşi acei 6% alocaţi învăţământului.
– Până la urmă, tot la bani ajungem…
– De fapt nu e vorba doar de o lege a educaţiei ci şi de o lege a salarizării pe care noi o cerem insistent, în ideea ca cei care lucrează în sistemul de învăţământ să fie retribuiţi corect în funcţie de importanţa muncii pe care o depun. Şi iată că, aşa cum s-a discutat şi cu Premierul, e posibil ca de la 1 ianuarie să avem o nouă lege a salarizării pentru sistemul bugetar, deci şi pentru cei din învăţământ. Mai mult chiar, în unităţile şcolare s-au trimis nişte machete pe baza cărora să se calculeze noile salarii. Şi am avut surpriza să constatăm că pentru personalul didactic auxiliar, pentru personalul muncitor – care şi aşa are nişte retribuţii care cu greu se pot numi salarii – ba, uneori, chiar şi pentru personalul didactic, aplicând această modalitate de calcul, salariile scad.
– Şi cine a făcut aceste „machete”?
– Păi Ministerul Educaţiei, desigur.
– A existat cumva o idee de consultare democratică a cadrelor didactice?
– Nu. Machetele s-au trimis conducerilor unităţilor şcolare pentru a se face un fel de simulare de calcul pentru a se vedea ce rezultă. Şi au rezultat nişte salarii mai mici. Sindicatele nu vor însă ca lucrurile să rămână aşa şi deja ne-am întâlnit la nivel naţional încercând să contracarăm acţiuni de acest gen, înainte ca lucrurile să se întâmple.
– Şi dacă toată lumea pierde, cine are de câştigat?
– De câştigat are bugetul de stat, banii economisiţi de aici ducându-se spre alte „priorităţi”. Se pare că filosofia oricărui buget din ultimii 10-20 de ani este să nu dea sistemului de învăţământ sau de sănătate un buget apropiat de nevoile reale. Nu, la ei există alte priorităţi, după care, ce rămâne dau şi la învăţământ, dau şi la sănătate, cât să nu se moară de foame.
– Atunci cred că e mai bine să nu se optimizeze nimic, decât să omoare oamenii definitiv…
– An de an, avem toamna scandalul plăţii analizelor medicale pe care trebuie să le facă colegii noştri. Desigur, este o lege în acest sens care spune că ele trebuie făcute, numai că tot legea spune că ele trebuie plătite de angajator, de unităţile şcolare, nu de cadrele didactice. Dar an de an nu se regăsesc aceşti bani în bugetele unităţilor şcolare. Cu mici excepţii, desigur. Şi atunci încep presiunile din partea conducerii şcolilor pentru ca sumele să fie plătite de colegii noştri. Sigur ele nu sunt spectaculoase, dar pentru personalul nedidactic, pentru personalul muncitor care lucrează în creşe sau grădiniţe sumele sunt destul de mari. Mă refer în special la cei cate pregătesc şi servesc masa copiilor, care trebuie să facă nişte analize suplimentare…
– Sunt nişte rele care se repetă. Nu pot fi prevenite nicicum?
– Am încercat să înţeleg ce se întâmplă şi am fost să văd dacă în bugetele şcolilor au fost prevăzute aceste sume. Şi mi s-a demonstrat, cel puţin acolo unde am fost eu, că şcolile şi-au calculat bugetul în funcţie de nevoi şi au prevăzut şi decontarea navetei şi aceste analize, şi plata hotărârilor judecătoreşti…Şi de aici încep minciunile şi aruncarea pisicii…Când se prezintă bugetul la Consiliile locale, contabilul şef taie, uneori până la jumătate, sumele cerute. Şi ţi se aprobă nişte bani în care trebuie să te încadrezi. Dar nici primăriile nu pot fi înjurate rea tare. Fiindcă există o nenorocită de formulă prin care se calculează sumele ce pot fi cheltuite pentru educaţia şi instrucţia unui elev, aşa-zisa formulă de alocaţie bugetară „per capita”. E o formulă care a fost gândită prost (nu m-ar mira că intenţionat), o formulă care ar trebui revăzută introducându-se nişte factori de corecţie care să ţină cont de tipul de unitate şcolară căreia i se aplică. La unităţile de învăţământ vocaţional, profesional sau tehnic, de pildă, costurile sunt mai mari şi atunci musai trebuie să se introducă aceşti factori de corecţie, pentru a gândi şi proceda diferenţiat.
– Şi a cui treabă e asta?
– Bineînţeles că a Ministerului care a inventat formula pentru a fundamenta bugetul de la Educaţie. Dar, deocamdată, cei de la primării se spală pe mâini: asta e formula, pe asta o aplicăm. Aşa că noi, sindicatele, degeaba ne cercetăm cu şcolile sau cu primăriile, pentru că toată lumea se poate justifica. Revenind la analizele medicale, trebuie să precizez că ele sunt prinse în capitolul „alte tipuri de cheltuieli” unde intră şi decontarea navetei, şi curentul, şi încălzirea, şi altele. Şi rişti, de pildă, dacă decontezi naveta să nu mai rămâi cu bani de foc. Iar guvernele merg pe această aberaţie indiferent de culoarea politică instalată la putere. Refuz să cred că aceste lucruri nu se ştiu, pentru le semnalăm la fiecare dată când avem ocazia…
– Şi nu se mai poate face chiar nimic?
– Am discutat acest lucru cu preşedintele Comisiei de Muncă din Senat, dl. senator Liviu Marian Pop şi am identificat împreună câteva soluţii de a repartiza altfel cheltuielile, fără aplicarea acestei formule. Aceasta înseamnă însă bani în plus şi iarăşi ajungem la aşa-numita voinţă politică. În orice caz lucrurile nu prea s-au schimbat, cum s-a promis sau ne-am aşteptat. Puterea şi-a schimbat culoarea, năravurile au rămas.
– Şi cu puterea locală cum vă descurcaţi?
– Ceva mai bine. Am avut cu vreo trei zile înaintea deschiderii noului an şcolar, mai exact pe 13 septembrie, o Comisie Paritară împreună cu ISJ Neamţ şi am stabilit un protocol care fundamentează legalitatea activităţilor noastre – de la prezenţa liderului de sindicat în Consiliile de Administraţie (cu statul de observator, dar fără drept de vot), la decontarea cheltuielilor de navetă şi a examinărilor medicale la început de an şcolar, la asigurarea plăţilor titlurilor executorii prevăzute prin hotărâri judecătoreşti,având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, până la sfârşitul anului 3013. Totodată s-a hotărât ca obligaţie a directorilor de şcoli includerea în bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2014 a unui procent de 25% din totalul drepturilor băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti executorii precum şi a sumelor necesare pentru asigurarea tuturor drepturilor legale ale personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.
– Pare o veste încurajatoare…
– Sper chiar să fie, nu doar să pară. Şi mă folosesc de acest prilej, sub emoţia începutului anului şcolar, pentru a le dori colegilor noştri să aibă în primul rând sănătate, să aibă cât mai multe împliniri profesionale şi să fie încrezători într-un viitor mai bun al învăţământului românesc, al fiecăruia dintre noi care trudim în acest sistem. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
A consemnat Mircea ZAHARIA