* Interviu cu prof. Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Liber Învăţămînt Neamţ
Sindicatul Liber al Lucrătorilor din Învăţămînt şi Cercetare Ştiinţifică (SLLICS) Neamţ trece printr-o perioadă dificilă, nu numai datorită crizei economico- financiare, ci mai ales a obstacolelor pe care decidenţii politici le pun în calea mişcării sindicale din dorinţa tot mai vădită de a-i elimina ca interlocutori de la masa negocierilor şi de a împiedica exprimarea liberă, democratică, a nemulţumirilor reale manifestate prin proteste de stradă, pichetări sau alte modalităţi de luptă sindicală. Profesorul Gabriel Ploscă, preşedintele SLLICS Neamţ, sindicat afiliat la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţămînt (FSLÎ), aduce o serie de lămuriri necesare despre această tentativă de a destructura sindicatul prin două lovituri sub centură: modalitatea de colectare a cotizaţiei membrilor săi şi nedegrevarea liderilor de sindicat de la ore pentru a nu mai dispune de timpul necesar activităţilor sindicale.
– Domnule preşedinte, se mai aplică acel ordin comun al foştilor miniştri ai Educaţiei şi Finanţelor Publice prin care cotizaţiile nu se mai opreau pe statul de plată al salariaţilor din învăţămîntul preuniversitar?
– Din păcate, da! Chiar dacă acel ordin comun abuziv şi ilegal a fost atacat în diferite instanţe, şi există acum o Hotărîre definitivă şi irevocabilă a Curţii de Apel Timişoara, chiar în Contencios Administrativ, care cere suspendarea ordinului, ceea ce ar însemna revenirea la situaţia dinaintea apariţiei lui. Într-o democraţie reală şi normală, nu una mimată ca aceea în care trăim noi în România, o astfel de decizie a unei Curţi de Apel ar fi fost pusă imediat şi indiscutabil în executare şi, mai mult, ar fi constituit un precedent juridic demn de luat în seamă şi de alte instanţe. La noi, însă există un soi de inerţie birocratică greu de surmontat. Practic, acum am înţeles că s-ar fi cerut ca în Programul REVISAL -cel în care se lucrează salarizarea angajaţilor din învăţămînt- să reapară acea rubrică alocată cotizaţiei, însă probabil că va mai dura mult timp pînă ce lucrurile vor reveni la normal. Noi am înştiinţat toate şcolile din judeţ despre existenţa acestei hotărîri a Curţii timişorene.
– Aşadar, cum se realizează în acest moment colectarea cotizaţiei?
– Cade în sarcina fiecărui lider de sindicat din şcoli colectarea acestor cotizaţii, care se face în baza unei liste, a unui borderou. Lunar, se emite o chitanţă colectivă care este mai apoi dusă la colegii noştri din fiecare unitate de învăţămînt ce au ca sarcină de serviciu realizarea acelei deduceri. Sistemul este foarte greoi şi asta s-a şi dorit de fapt, să ni se taie, dacă s-ar putea, unica noastră sursă de finanţare. Trebuie să menţionăm că această cotizaţie este o sumă modică, ea reprezintă limita minimă legală de 0,5% din salariu şi ajunge undeva între 2 lei şi 6,2 lei lunar, în funcţie de salariile membrilor noştri. Nivelul de colectare este foarte scăzut, în luna cea mai bună am ajuns undeva la un procent de 50% din fondurile care ar fi trebuit să ajungă în visteria sindicatului. În plus, deducerea cotizaţiei din baza de impozitare, potrivit art. 57 din Codul Fiscal, este foarte greoaie. În acest fel, fiecare membru de sindicat merge la serviciul de contabilitate din şcoală cu acea chitanţă. Iar colegii noştri au foarte mult de lucru şi mulţi dintre ei ne învinovăţesc pe noi, cei de la sindicat, pentru situaţia creată şi nu ministerul care a emis un ordin abuziv şi ilegal. Unii înţeleg că de fapt este doar o tentativă de a destructura sindicatele şi de a le distruge chiar, cu asemenea obstacole, dar sunt tot mai puţini cei care vor să înţeleagă acest lucru.
– Care credeţi că este motivul real al acestui croşeu pe care fostul ministru Daniel Funeriu (care, declarativ, era deschis dialogului cu sindicatele) l-a aplicat mişcării sindicale prin acest ordin?
– Motivele sunt mai multe. Dar, trebuie să venim cu o precizare foarte importantă şi care pune într-o anumită lumină decizia aceasta. Chestiunea cu scoaterea de pe statul de plată a rubricii dedicate colectării cotizaţiei s-a aplicat doar în două domenii de activitate – în învăţămîntul preuniversitar şi pentru sindicatul poliţiştilor. Dacă despre poliţişti nu mai este necesar nici un comentariu, că este arhicunoscută situaţia, pe cine şi cum au deranjat manifestaţiile de protest ale poliţiştilor, Sindicatul din învăţămîntul preuniversitar a căzut în dizgraţie pentru că a avut îndrăzneala să formuleze mai multe acţiuni în instanţă în urma cărora statul român trebuie să plătească despăgubiri salariale de peste 7 miliarde de lei (monedă nouă – n.r.) angajaţilor din învăţămîntul preuniversitar şi probabil că această sumă va creşte, cu trecerea timpului. Dacă statul român n-ar fi calculat eronat salariile celor care lucrează în învăţămînt, încălcînd astfel legile existente, atunci instanţele nu ar mai fi dat cîştig de cauză sindicatului!
Un al doilea motiv este intenţia de a modifica, prin iniţiativă legislativă, unele articole din Legea Educaţiei Naţionale. Şi vorbim aici în primul rînd despre componenţa CA din şcoli, unde cerem ca preponderenţa să o aibă cadrele didactice, acum fiind o treime societate civilă şi părinţi, o treime administraţie publică şi o treime cadre didactice, ceea ce nu este normal într-o instituţie în care se face educaţie. Profesorii ştiu cel mai bine ce au de făcut într-o şcoală, nu ONG-urile, nu reprezentanţii primăriei şi nici părinţii pînă la urmă! Ei ar trebui să aibă un rol consultativ, dar nu se poate merge pînă într-acolo, încît să vină alţii să-ţi dicteze şi tu să pui în aplicare ceea ce ţi se cere într-o şcoală. Riscăm să cădem într-o cu totul altă zonă, mult prea periculoasă.
Un alt articol pe care dorim să-l promovăm este revenirea la norma didactică de 16 ore pentru cei cu grupă didactică I şi peste 25 de ani vechime, şi pentru că cele 18 ore de acum vor conduce la o scădere a numărului de norme, ceea ce înseamnă mai puţine locuri de muncă şi asta îi va afecta inclusiv pe cei tineri, pe debutanţi. Un alt articol se referă la revenirea la oportunitatea de a ieşi la pensie cu 3 ani mai repede, aşa cum era pînă acum, fără ca acest lucru să se considere pensionare anticipată, în special pentru femei, care la 65 de ani resimt oboseala mult mai mult decît bărbaţii, să fim cinstiţi! Mai cerem reintroducerea salariilor şi a gradaţiilor de merit pentru personalul didactic auxiliar, care începînd din acest an nu mai beneficiază de acest drept. Însă, pentru că am auzit tot felul de interpretări, trebuie să menţionez că pentru cei care au intrat deja la gradaţie de merit hotărîrea nu se aplică, ei beneficiază în continuare pînă la împlinirea celor 4 ani. Vorbim aici despre dosare noi, care nu se mai primesc.
– Mai exista un alt obstacol în buna desfăşurare a activităţii sindicale din învăţămînt, acele degrevări de ore, care nu se mai acordă. Aţi găsit vreo soluţie pentru acest aspect?
– Nu avem încă nici o soluţie. De la 1 ianuarie anul acesta, liderii de sindicat nu mai beneficiază de acel drept, care spunea că la fiecare 2.000 de membri se degreva o normă întreagă, potrivit Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură care este încă în vigoare. Avem informaţii că sunt state europene în care liderii sunt degrevaţi de activităţile didactice, recunoscîndu-se astfel aportul sindicatelor la bunul mers al activităţii. Cei care au luat această decizie politică nu înţeleg că noi, ca sindicat, preluăm semnalele direct din şcoli pentru unele încălcări ale legii, ale unor acte normative, după care aducem această situaţie în discuţia comisiilor paritare la nivel de Inspectorat şcolar, sau, în funcţie de fiecare speţă în parte şi de competenţa de soluţionare, la nivel de comisie paritară ministerială. Se găseau soluţii de rezolvare, detensionînd astfel multe posibile conflicte şi reintrînd în normalitate. Însă, în ciuda tuturor acestor greutăţi, Sindicatul Învăţămînt Neamţ îşi va continua activitatea şi sperăm că vom reuşi să convingem, prin argumente sau prin acţiuni de protest, decidenţii politici că sindicatele au rolul lor într-o democraţie reală.
– Unde sau cum credeţi că se vor opri toate aceste acţiuni concertate împotriva mişcării sindicale?
– Asta depinde de înţelepciunea sau dimpotrivă, infatuarea, celor care ne vor conduce destinele în continuare. Sindicatele din învăţămîntul preuniversitar sunt cel mai bine organizate, suntem o forţă şi atunci se încearcă în fel şi chip micşorarea acestei puteri prin destructurarea sindicatului. Doresc să transmit un mesaj foarte clar decidenţilor politici şi tuturor celor care doresc să ne scoată cu orice preţ în afara legii, să ne desfiinţeze: toate aceste lovituri nu o să ducă la distrugerea mişcării sindicale, dimpotrivă! Suntem pregătiţi să ducem mişcarea sindicală mai departe, deşi recunoaştem că greutăţile sunt foarte mari. Dar, împreună cu membrii noştri de sindicat, suntem convinşi că vom depăşi aceste vremuri tulburi şi nesigure.
Interviu realizat de Angela BRUDARU