ION CODREANU – PROMOTOR AL UNITĂŢII NAŢIONALE
Cu arma, cu vorba, cu condeiul, cu sapa noi trebuie să ne iubim Ţara. Acesta era crezul lui Ion Codreanu, născut la 1879 în comuna Ştefăneşti, judeţul Soroca. Toţi colegii de luptă îl numeau moş Ion Codreanu pentru înţelepciunea sa şi pentru cumsecădenia sa. Atunci când în Parlamentul de la Bucureşti apăruseră discuţii aprinse între Constantin Stere şi Nicolae Iorga, marele istoriograf român, moş Ion Codreanu a afirmat: „Mi se cere a spune ceva despre Nicolae Iorga. Eu sunt prea mic să-mi amestec glasul meu printre cărturarii de seamă ai neamului meu”.
Lăsaţi ţăranul acesta să vorbească – aveţi multe de învăţat de la el. (Nicolae IORGA)
Toţi recunoşteau autoritatea morală şi intelectuală a lui Ion Codreanu. A fost un autodidact. Avea doar studii elementare ruseşti, dar mereu l-a însoţit dorinţa de autodepăşire. A învăţat limba germană pentru a studia „Critica raţiunii pure” a lui Kant. Armata şi viaţa i-au fost şcoala. Prin carte a ajuns la ziarul „Basarabia”. A învăţat arta scrisului de la Constantin Stere, Emanuil Gavriliţă, Alexei Mateevici, Sergiu Cujbă… Întors de pe front, participă (25-27 mai 1917) la Congresul Învăţătorilor. Onisifor Ghibu scria: „Nespus de înălţătoare a fost cuvântarea soldatului Ion Codreanu din Ţinutul Sorocii”: O sută de ani am trăit în întuneric. Am strigat lumină, lumină, dar în zadar, Dumneavoastră, învăţătorii, veţi face lumină… Eu sunt ţăran fără învăţătură, dar ştiu ce înseamnă limba mamei. Pentru noi nu poate fi nimic mai sfânt decât limba moldovenească, adică limba română. Să zicem fără frică oriunde: români suntem, români ne cheamă! Mergeţi ca apostolii prin Basarabia. Nu interesele de clasă să ne mâne, ci interesul naţional.
Ce lecţie de folos este pentru politicieni şi intelectuali cuvântarea lui moş Ion Codreanu! La 27 martie 1918, a votat în Sfatul Ţării Unirea Basarabiei cu Ţara. A fost deputat în Parlamentul României. În 1919-1920, a participat la Conferinţa de Pace de la Paris. În funcţia de translator l-a avut pe Sergiu Cujbă, fiul scriitorului Victor Crăsescu…
Iată un caz amuzant, care scoate în evidenţă înţelepciunea lui: …La Paris se plimba permanent şi admira frumuseţea oraşului nu doar pe marile bulevarde… Într-o zi s-a rătăcit şi intrând într-un local a rugat să fie servit cu o cafea. Nu cunoştea franceza, de aceea a luat un şerveţel, a desenat o vacă şi o femeie, care o mulgea. Dar, dincolo de anecdotică, la Paris a apărat identitatea noastră românească cu cerbicie.
Era foarte dur cu renegaţii Krupenski şi Şmidt Ţiganco, tatăl cazacilor de pe Don, care afirmau că 70 la sută din populaţia Basarabiei sunt cu Rusia.
La 25 iulie 1940, a fost arestat şi închis în penitenciarul din Bălţi. La 25 mai 1941, a fost extrădat în România şi schimbat pe Ana Pauker. A luptat pentru Basarabia, pentru retrocedarea ei…
O pagină aparte din activitatea sa a fost prietenia cu Constantin Stere, care era cu 12 ani mai mare decât moş Ion Codreanu. Ţinea mult la prietenia lor: sunt descris şi eu de Stere în romanul „În preajma revoluţiei – Ioniţă Cornea”. La 8 aprilie 1930, Constantin Stere trimite o scrisoare-testament moşului Ion Codreanu şi tuturor basarabenilor: …Iubite moş Ioane, îmi îndrept gândul spre dumneata şi, în persoana dumneatale, spre toţi prietenii mei şi tovarăşi de luptă, către întreg acel norod de ţărani din Basarabia. Nu-mi pot găsi un mai vrednic purtător de cuvânt decât pe bătrânul care, silit să-şi muncească ogorul ţărănesc, a ştiut decenii cu cinste să-şi ducă sarcina de luptă pentru fiinţa naţională.
La 16 ianuarie 1949, se stinge din viaţă, la vârsta de 70 ani.
Prof. Ana BEJAN, preşedinta Fundaţiei „Gr. Vieru”