• Interviu cu Gabriela Brânduşa Horlescu – profesor de informatică la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”
Din 1997 şi până în prezent Gabriela Brânduşa Horlescu este profesor titular de informatică la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”. Din punct de vedere profesional a atins aproape tot ce era de atins. A participat cu lucrări ştinţifice la simpozioane, a coordonat lucrări la concursuri de creaţie pentru elevi, este organizator de evenimente în cadrul liceului, a obţinut premii la olimpiada tehnică de specialitate, a participat la stagii de formare continuă în cadrul proiectelor Comenius, Leonardo da Vinci, Grundtvig, a fost şi este coordonatoare de proiecte Erasmus+, a publicat articole şi cărţi de specialitate, şi lista poate continua…
– De unde izvorăşte motivaţia dvs. de a avea o viaţă profesională atât de bogată?
– Am absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare, secţia Informatică Industrială din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Sectorul IT este într-o continuă schimbare, an de an apar multe noutăţi în acest domeniu. Ca profesor trebuie să înveţi şi să te perfecţionezi continuu, ca părinte trebuie să îţi ajuţi copiii la teme, să îi sprijini în educaţie. Învăţarea permanentă este cheia succesului!
– Există vreun preţ pe care îl plătiţi în schimbul acestei efervescenţe profesionale?
– Desigur, totul are un preţ în viaţă, dar se compensează cu rezultatele obţinute de elevi la şcoală şi după absolvirea liceului. Mi-am asumat multe riscuri, de fapt întreaga viaţă e un risc. Am căzut, am găsit puterea şi m-am ridicat, de multe ori m-am întrebat De ce eu? … Pentru că tu le poţi duce, mi-a zis mama. Şi am găsit sprijin şi pe plan profesional dar şi susţinere din partea prietenelor şi a familiei!
– Cum se explică faptul că atât de mulţi elevi de-ai dvs. participă şi obţin performanţe la olimpiade, concursuri sau alte tipuri de manifestări ştiinţifice?
– An de an încerc să atrag elevii în activităţi extraşcolare, la concursuri, pentru a-i motiva, stimula şi pentru a le dezvolta cariera profesională. În liceul nostru mulţi elevi provin din familii monoparentale, din familii cu o situaţie materială precară, astfel având nevoie de un sprijin extraşcolar. De foarte multe ori am obţinut performanţe şcolare cu elevii care nu aveau încredere în forţele proprii, dar au avut ambiţie şi dorinţa de a reuşi. Contează să participi la o competiţie, chiar dacă nu te clasezi pe primele locuri, experienţa dobândită le insuflă elevilor dorinţa de a se perfecţiona, de a învăţa şi de a deveni profesionişti în domeniul ales. Meseria e brăţară de aur, un obiectiv important în educaţie este ca elevii să dobândească competenţele profesionale, să se perfecţioneze şi să aibă o carieră de succes.
– Pentru noi profesorii, cât mai buna punere în valoare a elevilor ar trebui să fie o prioritate. Cum procedaţi dvs pentru a realiza acest deziderat?
– Nu e uşor să faci acest lucru, dar nevoia te învaţă. Oricât ai fi de pregătit profesional dacă nu ai şi resurse didactice, nu reuşeşti. Din păcate, încă trebuie investiţii în baza materială a şcolilor, în dotarea laboratoarelor şi a atelierelor şcolare. Eu m-am implicat foarte mult în proiecte sociale, în voluntariat, şi mi-am dotat laboratorul de informatică cu cele necesare desfăşurării orelor de specialitate. De asemenea, derulând proiecte Erasmus am reuşit să dotez laboratorul şi cu echipamente de electronică şi robotică. Sunt foarte multe schimbări în acest domeniu, an de an ar trebui să fie investiţii în baza didactică şi cursuri de pregătire gratuite pentru cadrele didactice.
– Sunteţi o împătimită a participării la proiectele europene, atât în ceea ce priveşte educaţia şcolară cât şi latura profesională. Ce vă stimulează să mergeţi mereu mai departe?
– Un sprijin deosebit am primit de la elevii şcolii care m-au stimulat să scriu şi m-au ajutat în implementarea proiectelor. Cu toţii doream să învăţăm lucruri noi, dar nu aveam baza materială. Vedeam că elevii vor să înveţe, erau interesaţi în special de robotică aşa că, la început am investit, împreună cu o colegă, din salariile noastre, ne-am cumpărat truse Arduino, pentru a ne descurca la competiţiile şcolare. Participând la competiţii şi evenimente am cunoscut şi mulţi oameni de afaceri, care ne-au promis că ne ajută cu donaţii pe partea de robotică, lucru care nu s-a întâmplat. Am văzut dezamăgirea din ochii elevilor, voiau să înveţe dar nu aveam resurse. Apoi, am găsit oportunitatea de finanţare în cadrul proiectelor Erasmus. Astfel, am avut şi şansa şi de a participa cu elevii în mobilităţi de formare în şcolile partenere din Europa. Îmi aduc aminte cu drag de elevii Irimia Dorin şi Irimia Alin, cu care am făcut primii paşi în robotică şi cred că tot ei mi-au insuflat puterea de a scrie şi proiectele Erasmus, majoritatea din ele fiind de specialitate.
– Începând din anul 2021 sunteţi preşedinta Asociaţiei „Sprijin”, pe care de altfel aţi şi înfiinţat-o. Care este povestea acesteia şi ce rol are în viaţa comunităţii nemţene?
– Am înfiinţat această asociaţie din dorinţa de a completa şi continua activităţile educaţionale şi pentru adulţii din comunitate. Scopul asociaţiei îl constituie creşterea calităţii vieţii prin derularea de activităţi socio – cultural – educaţionale concepute ca instrumente de dezvoltare profesională şi personală a adulţilor, tinerilor, elevilor şi copiilor.
Am pornit la drum alături de colege, prietene, care aveau aceleaşi aspiraţii, ţeluri şi am lucrat în echipă mulţi ani în proiecte educaţionale. Şi m-am gândit că va veni vremea când voi ieşi la pensie, dacă va veni acea zi, şi voi dori să îmi continui munca în educaţie.
Ne-am implicat în activităţi de voluntariat, proiecte sociale şi derulăm în prezent şi două proiecte Erasmus+:
• 50+ Sprijin+, Seniorii un sprijin pentru comunitate, număr de referinţă 2022-1-RO01-KA122-ADU-000072483, proiect care are ca obiectiv dezvoltarea competenţelor digitale, deprinderea de noi metode şi strategii de predare a educaţiei non-formale, pentru formatorii şi adulţii din comunitatea locală.
(https://seniorisprijincomunitate.weebly.com/)
• Science and art – Rediscover, Research and Creative Recycling, număr de referinţă 2021-2-RO01-KA210-000049632, obiectivul proiectului fiind acela de a dezvolta capacitatea adulţilor de a interveni în educaţia pentru mediu, prin formarea deprinderilor şi prin dezvoltarea de strategii de abordare a educaţiei pentru mediu în context formal şi non-formal. Proiectul nostru şi parteneriatul dintre cele şase asociaţii îşi propun să dezvolte un program transnaţional de dezvoltare şi exploatare a creativităţii adulţilor pentru protejarea mediului şi găsirea de noi modalităţi de reciclare creativă a deşeurilor. (https://projectscienceandart.weebly.com/)
În acest an, pe data de 30 septembrie 2022, asociaţia noastră a organizat pe plan local, în Piatra-Neamţ, evenimentul Noaptea Cercetătorilor Europeni 2022. Alături de echipa de colegi de la Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”, „Asociaţia pentru Ştiinţă, Tehnologie, Tineret şi Integrare Socială”, Shopping City şi voluntari am reuşit să organizăm cu succes acest eveniment, unde şi-au dat întâlnire pasionaţii de ştiinţă. (https://www.noapteacercetatorilor.eu/ piatraneamt)
– Consideraţi voluntariatul – atât în rândul elevilor cât şi al adulţilor – ca având un puternic rol formator? De ce?
– Voluntariatul schimbă destine! Am învăţat multe în activităţile de voluntariat, uneori acolo am găsit resurse pentru a-mi desfăşura activitatea didactică. Voluntariatul îţi poate aduce motive de bucurie, atunci când te aştepţi mai puţin.
Un proiect social deosebit pe care l-am coordonat a fost „Atelier de Robotică Creativ”, finanţat de Asociaţia Ateliere Fără Frontiere, în anul şcolar 2017-2018, care s-a desfăşurat în cadrul programului naţional „Educlick 1/2017: reutilizăm echipamente IT pentru educaţie şi solidaritate!”.
(https://atelierderoboticacreativ.wordpress.com/). Şcoala noastră a obţinut 15 calculatoare care au fost utilizate pentru implementarea proiectului, PC-urile fiind destinate elevilor de la profilul tehnic, domeniul Electronică şi automatizări. În cadrul proiectului, am dezvoltat în rândul elevilor următoarele competenţe: * ecologice, de protejare a mediului înconjurător, utilizând reciclarea creativă a componentelor electronice defecte; * ştiinţifice şi tehnice prin construirea de roboţi educaţionali şi jucării; * digitale.
– Sunteţi o adeptă a lucrului în echipă sau preferaţi să vă asumaţi aproape toate sarcinile?
– De obicei îmi asum cât mai multe sarcini, depinde de situaţii, dar în multe cazuri trebuie să lucrez în echipă. De exemplu, e foarte greu să lucrezi când nu ai o echipă mai ales în proiectele Erasmus. Din ce am observat eu, mulţi colegi nu au curajul să scrie proiecte, eu am avut noroc pentru că mi-am format, pe lângă echipa de implementare şi o echipă de elevi care m-au ajutat. În spatele fiecărui proiect e foarte multă muncă, am avut elevi deosebiţi care s-au implicat cu pasiune în activităţile proiectelor. Unii dintre ei, foşti absolvenţi de liceu, desfăşoară în continuare activităţi de voluntariat şi ne sprijină în proiectele de specialitate. Bădingă Nicolae-Alexandru, acum student în anul II la Facultatea de Inginerie din Bacău, Tehnologia Informaţiei şi Calculatoare, se implică în continuare în proiecte educaţionale şi ne sprijină ca voluntar în multe activităţi.
– Evocaţi câteva persoane care v-au marcat destinul.
– Destinul meu a fost influenţat de fetele mele, Raluca şi Nicoleta-Daniela. Ambele m-au sprijinit şi acasă şi în multe activităţi educaţionale iar fără ajutorul lor nu aş fi reuşit. Ele mi-au dat de fiecare dată puterea şi forţa de a merge mai departe. Au fost multe momente de răscruce în viaţa mea, am ales să râd în loc să plâng, am ales să nu mă abat de la drumul drept în viaţă, să îmi îndeplinesc visele.
Şi, anul acesta, mă bucur că am întâlnit un om deosebit, doamna Mihaela Mereuţă, director la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu”, care m-a sprijinit în multe proiecte educaţionale.
A consemnat Gianina BURUIANĂ