de prof. dr. Mihai ŞURUBARU
Sub semnătura prof. Mihai Şurubaru, doctor în ştiinţe istorice, colaborator al revistei noastre, a apărut, la începutul anului 2013, cea de a douăsprezecea carte (menţionată în titlul de mai sus), la fel ca precedentele, rod al unei cercetări ce demonstrează, încă o dată, acribia cu care distinsul autor s-a aplecat, de-a lungul anilor, asupra documentelor, scoţând la lumină, din prăfuitele arhive, mărturii referitoare la existenţa de decenii, de secole chiar, a unor instituţii ce au avut, în timp, contribuţii aparte în evoluţia socială, culturală, economică şi politică a societăţii româneşti.
Cartea la care ne referim în continuare – Banca Populară «Sporul» din Buhuşi – este o continuare a celei, editate în 2012, Bănci populare în Judeţul Neamţ, vol. I-II, dacă avem în vedere că Oraşul Buhuşi de astăzi, din punct de vedere administrativ, a făcut parte din Judeţul Neamţ, iar Banca Populară Sporul era subordonată Federalei Alexandru cel Bun din Piatra-Neamţ.
Aşa cum ne-a obişnuit, cu celelalte cărţi ale sale, şi de această dată, profesorul dr. Mihai Şurubaru dă dovadă de o ştiinţă aparte în selectarea şi sistematizarea materialelor documentare recoltate din arhive, repartizându-le pe câteva domenii de interes, destinate mai multor posibile categorii de cititori, domenii structurate în câteva capitole (…până la 1925; …la 1925; …după anul 1925; activitatea băncii…; …la 1947; anexe) şi subcapitole (Începuturile; membrii; organele de conducere; localul; capitalul ş. a.), toate cu scopul, nedeclarat, dar evident, de a veni în întâmpinarea unor posibile întrebări venite din partea celor interesaţi.
Deosebit de importante, pe lângă informaţiile de ordin bancar-statistic (mărimea depunerilor, fructificarea lor, dobânda, împrumuturi ş.a.) ale băncii din Buhuşi (care, după mărimea capitalului vărsat, în 1919, se situa pe locul patru în ierarhia celor 54 de bănci afiliate la Federala Alexandru cel Bun din Piatra-Neamţ, după Băncile Păstrarea din Tazlău, Sfinţii Arhangheli din Bozieni (de Sus, n. n. c. t.) şi Sfântul Neculai din Răuceşti), sunt precizările referitoare la localitatea Buhuşi (prin 1929, populaţia depăşea cu puţin 12. 000 de locuitori, existenţi în peste 1. 600 de familii, din care 50% erau evrei; mai erau alte trei bănci comerciale, care percepeau dobânzi, la împrumuturi, între 36-50%, în timp ce dădeau dividende de 20-22% şi dobânzi la depuneri de 11-14%, conf. unei situaţii din 31 decembrie 1927), la denumirea străzilor şi la activitatea culturală (în 1926, în localul bănicii, funcţiona o bibliotecă Lumina, cu 924 volume, legate în cea mai mare parte, cu conţinut literar, ştiinţific, de igienă şi medicină populară, legi şi cărţi cooperatiste, precum şi revistele«Viaţa românească» şi «Albina. Numai după un an, în 1927, biblioteca va număra peste 1. 500 de volume; tot în clădirea bănicii, funcţiona şi cinematograful acesteia, cu un aparat cinematografic care dădea rezultate bune.), Demn de menţionat este şi destinul Băncii Sporul din Buhuşi, după cel de Al Doilea Război Mondial, de la efectele reformei monetare din 1947 (când unitatea avea un cont de lei stabilizaţi blocaţi la B. N. R.), la naţionalizarea din 1948 şi până la dispariţia clădirii (cea mai frumoasă din localitate), într-un incendiu din 1961, după care nu a mai rămas decât imagine, imortalizată într-o fotografie, pe care autorul a postat-o pe coperta I, şi o alta pe ultima pagină a cărţii.
O carte ce merită consultată, o carte de suflet, dacă avem în vedere că prof. dr. Mihai Şurubaru s-a născut şi a frecventat şcoala, până la absolvirea cursurilor liceale, la vârsta de 18 ani, la Buhuşi.
Constantin TOMŞA