Aţi ştiut vreodată traducerea versurilor?
Popularul cântec academic „Gaudeamus igitur” („Să ne bucurăm, aşadar” sau „Prin urmare, să ne …”) – sau doar „Gaudeamus” – este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire. Numeroase şcoli, colegii, universităţi sau societăţi academice îl consideră imnul lor oficial. În România, „Gaudeamus” mai mult se mormăie decât se cântă, iar traducerea scapă celor mai mulţi dintre noi. Acum, în sezonul sărbătorilor de absolvire şi al încheierii anului şcolar, considerăm că publicarea versurilor cântecului şi a traducerii lor nu poate fi decât benefică.
De fapt, „Gaudeamus” este un cântec despre viaţă şi durata ei, „De Brevitate Vitae” („Despre scurtimea vieţii”), face parte din tradiţia „Carpe diem” (Horaţiu: „trăieşte-ţi clipa”) şi elogiază bucuria vieţii. A fost tipărit prima dată într-o culegere de cântece studenţeşti (1781), profesorul, scriitorul şi editorul C.W. Kindleben preluându-l din tradiţia orală care avea ca punct de plecare un manuscris în limba latină din 1287. (M.Z.)
Gaudeamus igitur
Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre.
Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.
Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.
Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.
Vivat et res publica
Et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.
Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.
Să ne bucurăm, aşadar,
Cât încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinereţe agitată,
Şi-o bătrâneţe-ngreunată,
Ţărâna ne va avea pe toţi.
Unde-s, oare
Cei ce-au trăit înainte-ne?
Poţi s-ajungi până-n Ceruri
Sau să păşeşti prin Iad
De doreşti să-i revezi.
Viaţa ne este scurtă
Va fi terminată prea curând,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agaţă-n ghearele-i.
Nimeni nu-i cruţat de-aceasta.
Trăiască şcoala!
Trăiască profesorii!
Trăiască fiecare-ntrebător!
Trăiască fiecare-ntrebătoare!
Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!
Trăiască toate fecioarele
Binevoitoare şi curate la suflet!
Trăiască, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
Şi pline de hărnicie!
Trăiască patria
Şi cei ce-o conduc!
Trăiască-ne oraşul
Şi binefăcătorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferă siguranţă!
Fie ca tristeţea să piară!
Fie ca urâtorii să piară!
Fie ca Diavolul să piară!
Fie ca oricine-i împotriva şcolii noastre,
Oricine-ar râde de-aceasta să piară!