E aproape o banalitate să afirm că fiecare dintre noi avem în suflet un Grigore Vieru personal, un Eminescu secret nu întotdeauna mărturisit – Nu credeam să învăţ a muri vreodată…, un vers din Blaga – Eu nu strivesc corola de lumini a lumii…, o perlă dintr-un cronicar – Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.
E aproape o banalitate să spun că facem parte dintr-o generaţie norocoasă pentru că am fost martori la întoarcerea roţii istoriei şi am putut cunoaşte şi iubi oameni care chiar au făcut istorie.
Dar e greu de imaginat faptul că aici, în Basarabia, Dumnezeu a aprobat un miracol: istoria n-au mai făcut-o armele ci cuvântul întrupat în vers, tancurile rămânând mute în faţa poeziei.
Nu cred că exagerez când spun că scriitorii care au salvat Ţara Moldovei – repunând în drepturi legitime limba română şi alfabetul latin – pot fi consideraţi nişte eroi ai neamului. Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă sunt scriitori care au pornit mişcarea de eliberare naţională, adunând în Frontul Popular şi în jurul revistei „Literatura şi Arta”, inimi mari, minţi lucide, voci poetice autentice.
„Suflet în sufletul neamului meu” – cum spunea Coşbuc – poeţii basarabeni scriau versuri care mobilizau mulţimile, risipind lumină şi speranţă. Articolele lor reabilitau adevărul despre istorie, despre deportări, despre foametea din 1946-47, despre statutul bisericilor şi redeschiderea lor. Întâlnirile lor publice erau aşteptate cu entuziasm, iar Nicolae Dabija povesteşte că adesea erau întâmpinaţi în sate de dangătele clopotelor de la biserici, trase în cinstea lor. Dar, după cum bine ştiţi, primeau şi ameninţări cu moartea din partea unor organizaţii şovine – „Memoria” finanţată de Moscova fiind cea mai insistentă, iar libertatea zilei de mâine le era mereu sub semnul incertitudinii…
Sunt lucruri pe care le cunoaşteţi mai bine decât mine…
În această luptă pentru identitate naţională, Grigore Vieru a fost, cu siguranţă, un vârf de lance ascuţit şi pertinent. În 1970, editează împreună cu Spiridon Vanghelis primul abecedar cu litere latine, următoarea premieră cu grafie latină în Basarabia postbelică fiind editorialul său „Poetul Grigore Vieru s-a preschimbat în iarbă” („Literatura şi Arta”,1988). Mai trebuie spus că poezia sa „Limba noastră cea română”, publicată pe prima pagină în „Literatura şi Arta”, a provocat o Plenară dură a CC, care ameninţa cu interzicerea revistei cu cel mai mare tiraj european la acea vreme… Acestea, dar şi faptul că Grigore Vieru şi Eugen Doga au refuzat să scrie textul şi muzica unui imn care ar fi trebuit să înlocuiască „Deşteaptă-te române”, creionează destul de clar imaginea unei conştiinţe civice deplin angajate.
Figură emblematică a înaltelor idealuri româneşti, Vieru rămâne nu doar „mesagerul Basarabiei victimizate” (Mihai Ungheanu) ci, după cum spunea el însuşi, „nimic altceva decât o lacrimă de-a lui Eminescu”. Poezia sa, de o mare simplitate formală, musteşte de eminescianism, sinceritate şi cantabilitate. E un poet pe care n-ai cum să nu-l iubeşti. Şi poate cel mai bine l-a caracterizat Marin Sorescu, un bard din aceeaşi stirpe: Vieru atacă poezia frontal şi cu cea mai mare simplitate, cu candoarea şi nevinovăţia celor care umblă pe acoperişuri…
Astăzi, eroismul corifeilor basarabeni riscă să cadă în derizoriu şi să fie anatemizat, apărătorii fiinţei şi demnităţii naţionale, repere ale românismului, fiind pericole pentru Noua Normalitate şi principalii duşmani ai Marii Resetări. Pe acest fundal îngrijorător, prezenta sărbătorire a lui Vieru este un gest care trebuie aplaudat; tainele care ne apără – iubirea de glia strămoşească şi poezia – fiind predate cu demnitate generaţiilor de mâine.
Felicitări.
Alături de Ipoteştii lui Eminescu, Răşinarii lui Goga, Mălinii lui Labiş, Codrenii lui Dabija sau Bursucenii Leonidei Lari, Grigore Vieru a aşezat Pererita pe Harta Poeziei Româneşti. E o hartă pe care ar trebui s-o preţuim şi s-o iubim, pentru ca într-o zi, pe care o dorim tot mai apropiată, Harta POEZIEI MARI să se identifice cu Harta ROMÂNIEI MARI. Doamne ajută! (N.R. – Text prezentat de Angelina BEGU, redactor-şef adjunct, la comemorarea lui Grigore Vieru, Pererita, 14 febr. 2024)
Mircea ZAHARIA