Părintele Iustin Pârvu

Părintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919 şi şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani. În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de Est, până la Odessa. După ce se instaurează regimul comunist în România, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa săvârşind-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a ajunge la „reeducare” la Piteşti, este trimis să muncească, deţinut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenţie. După ce şi-a ispăşit pedeapsa, a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţa sa. În 1964 este eliberat şi devine muncitor forestier. În 1966, revine la viaţa monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorinţa de a-l controla mai bine, conducerea comunista a ţării îl obligă, în 1975, să slujească la Mănăstirea Bistriţa. După 1990, părintele Iustin se întoarce la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, este preot şi duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. În 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă. Trece la cele veşnice pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani şi este înmormântat joi,20 iunie, slujba fiind oficiată de peste 200 de preoţi, în frunte cu IPS Teofan, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.