Având în vedere faptul că societatea contemporană se află într-un proces accelerat de transformare, caracterizându-se prin dinamism, digitalizare accentuată şi transformări profunde la nivel social, economic şi cultural, sistemul de învăţământ preuniversitar este supus unor presiuni semnificative de adaptare, iar managementul educaţional trebuie să îşi regândească paradigmele tradiţionale.
Toate acestea au determinat crearea unui „profil profesional al managerului şcolar”, elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în stadiul de proiect, supus analizei şi dezbaterii publice (https://www.edu.ro/cons_pub_23_26_proiect_profil_manager_scolar.). Astfel, profilul directorului unităţii de învăţământ este fundamentat pe o abordare competenţială integrată, care redefineşte funcţia managerială ca profesie distinctă şi strategică în cadrul sistemului educaţional. Astfel, managerul şcolar este conceput ca lider educaţional şi conducător al organizaţiei şcolare, responsabilul dezvoltării unei culturi instituţionale orientate spre învăţare, incluziune, performanţă şi colaborare. Structura profilului este organizată pe patru niveluri complementare: axiologic (valori), transversal (competenţe generale), profesional (competenţe specifice) şi funcţional (descriptori comportamentali), fapt ce reflectă o viziune sistemică asupra rolului managerial. În plan operaţional, documentul identifică cinci domenii majore de competenţă: leadership educaţional şi orientare strategică, management operaţional şi administrativ-financiar, managementul calităţii şi utilizarea datelor, dezvoltarea resurselor umane şi consolidarea relaţiei şcoală-comunitate. Cu alte cuvinte, viziunea managerială va fi dominanta care decide dezvoltarea instituţională. Această configurare evidenţiază tranziţia de la un model administrativ tradiţional la unul bazat pe leadership transformaţional, luarea deciziilor informate şi responsabilitate publică, în concordanţă cu exigenţele Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, legislaţia conexă şi cu tendinţele europene în domeniul managementului educaţional.
În primul rând, competenţele de leadership educaţional şi orientare strategică vizează capacitatea managerului de a formula şi implementa o viziune instituţională coerentă, fundamentată pe valori precum echitatea, incluziunea şi calitatea. Directorul are rolul de a mobiliza resursele organizaţiei, de a inspira şi motiva personalul didactic, precum şi de a facilita procesele de schimbare şi inovare. În acest sens, leadershipul nu este doar unul formal, ci presupune influenţă, coerenţă decizională şi capacitate de anticipare a evoluţiilor din mediul educaţional.
În al doilea rând, competenţele de management operaţional, administrativ şi financiar includ planificarea, organizarea şi monitorizarea activităţilor instituţiei, gestionarea eficientă a resurselor materiale şi financiare, precum şi respectarea cadrului legislativ. Managerul şcolar trebuie să asigure funcţionarea optimă a organizaţiei, să elaboreze bugete, să gestioneze proiecte şi să implementeze mecanisme de control intern, în condiţii de transparenţă şi responsabilitate publică.
Un alt domeniu esenţial îl constituie competenţele de management al calităţii şi utilizare a datelor, care reflectă orientarea sistemului educaţional către performanţă şi evaluare continuă. Directorul trebuie să utilizeze indicatori relevanţi pentru analiza rezultatelor elevilor, să interpreteze datele educaţionale şi să fundamenteze deciziile manageriale pe evidenţe. Totodată, acesta este responsabil de implementarea mecanismelor de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii, în concordanţă cu standardele naţionale şi europene.
De asemenea, competenţele privind managementul resurselor umane presupun recrutarea, selecţia, evaluarea şi dezvoltarea profesională a personalului didactic, didactic auxiliar şi administrativ. Managerul educaţional are rolul de a crea un climat organizaţional pozitiv, de a stimula colaborarea şi de a susţine formarea continuă, în vederea creşterii performanţei instituţionale. În această dimensiune, abilităţile de comunicare, negociere şi rezolvare a conflictelor devin esenţiale.
Nu în ultimul rând, competenţele privind dezvoltarea relaţiei şcoală – comunitate evidenţiază rolul instituţiei de învăţământ ca actor social activ. Directorul trebuie să dezvolte parteneriate cu autorităţile locale, părinţii, organizaţiile non-guvernamentale şi mediul economic, contribuind la integrarea şcolii în comunitate şi la adaptarea ofertei educaţionale la nevoile acesteia.
Privite în ansamblu, aceste competenţe reflectă o schimbare de paradigmă în managementul educaţional, de la o abordare predominant administrativă la una strategică, centrată pe leadership, performanţă şi responsabilitate socială, consolidând statutul managerului şcolar ca profesionist al educaţiei şi agent al schimbării organizaţionale, cu condiţia ca drumul de la teorie la practică să nu fie unul anevoios. În caz contrar, ca şi până acum, directorul de şcoală va trebui să fie, simultan, un strateg vizionar, contabil atent, psiholog de criză, mediator între părinţi şi profesori, expert în legislaţie, IT-ist de serviciu şi, la nevoie, instalator autorizat, capabil să scrie un proiect european dimineaţa şi să deşurubeze becul din sala de sport după-amiaza, fără să-i pâlpâie autoritatea.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA