Bradul de Crăciun

 

 

O, brad frumos,

Cu cetina tot verde!

Tu eşti copacul credincios

Ce frunza nu şi-o pierde!

 

Acest cântec este fredonat în casele tuturor creştinilor care, în noaptea de Ajun, aşteaptă cu mare bucurie Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.

De-a lungul secolelor, sărbătoarea Crăciunului a umplut sufletele a milioane de oameni, mai ales copii, care păstrează, în fiecare an, amintirea clinchetului de clopoţei din seara de Ajun, a frânturilor de colinde amestecate cu viforul ninsorilor şi a împodobirii bradului, în aşteptarea darurilor aduse de Moş Crăciun. Aceste amintiri se conturează, mai mult, spre anii copilăriei faţă de care ne încearcă, în fiecare an, un sentiment de nostalgie.

Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor dedicate zeului Saturn, numite Saturnalii, reprezentând o formă de venerare a soarelui şi a luminii pentru a birui întunericul. Acest obicei fusese adus din Orient, mai precis din Siria.

Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, motiv pe care nimeni nu l-a putut explica. Urmează o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor. Primul brad împodobit a apărut la Riga, în anul 1510. Ulterior, a fost menţionat în Germania, unde se credea că Martin Luther, reformatorul protestant, ar fi fost primul care a aprins o lumânare în bradul de Crăciun, ca prim strămoş al instalaţiei electrice de astăzi. În anul 1521 prinţesa Hélène de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strassbourg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.

După patentarea becului electric în anul 1882 de către Thomas Edison, Edward Johnson, un prieten al lui Edison, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu o ghirlandă cu beculeţe colorate care au înlocuit lumânările.

În România, primul brad, care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului, a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române în anul 1866. În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană:

„O, Tannenbaum, O, Tannebaum,

Wie grün sind deine Blätter!”

Acest obicei de la Curte a fost imitat, imediat, de protipendada bucureşteană care cânta, cu multă bucurie, în versiunea românească.

De atunci, poporul român nu şi-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, în curte sau într-un spaţiu public, frecventat mult de locuitori. Împodobirea devine cel mai plăcut moment pentru toţi membrii familiei, îndeosebi pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun, purtând în spate un sac încărcat cu jucării şi bomboane.

Toţi copiii îşi imaginează drumul parcurs de Moş Crăciun, într-o sanie trasă de reni, parcurgând spre ei o cale lungă, din Laponia situată în nordul Finlandei (localitatea Ravaniemi unde este locuinţa moşului).

Tot jocul ornării bradului are ca substrat apărarea membrilor familiei de tot răul, imprimând o stare de bucurie, multă veselie şi speranţă într-un an mai bun.

În lipsa unui brad întreg se folosesc crenguţe bogate în frunze sau coroniţe din brad, împodobite cu beteală, panglici, flori uscate şi vâsc. Acestea se pun la uşa casei, se atârnă de lustră sau se aşează în mijlocul mesei, alături de nuci şi lumânări aprinse.

Bucuria colectivă se manifestă atunci când bradul de Crăciun este instalat într-un loc public unde este admirat de toţi vizitatorii. Bucureştenii se pot mândri că în anul 2007, cel mai înalt brad din Europa, a fost instalat în Piaţa Unirii. Bradul avea înălţimea de 76 metri, (echivalentul unei clădiri cu 25 etaje), o bază de 38 metri şi o greutate de 290 tone. Frumuseţea acestui brad era asigurată de cele 2,4 milioane de beculeţe în diferite culori.

 

Red.