● Un regizor aplaudat: Vlad Cristache
Vlad Cristache este un apreciat creator de spectacole teatrale, director al Teatrului Excelsior din 2022. S-a născut la 24 aprilie 1987, la Bucureşti. Este absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, secţia Regie teatru, promoţia 2009, la clasa prof. Ludmila Szekely Anton. Revanşa (premiera: 13 iunie 2015), Aproape (premiera: 28 noiembrie 2015) şi Cum vă place (4 noiembrie 2016) sunt cele trei spectacole pe care Vlad Cristache le-a pus în scenă la Piatra-Neamţ
– De ce iubiţi Teatrul Tineretului?
– Pentru mine, locul acesta are ceva special. Aici se poate juca teatru de calitate, poate fi o comunicare reală între comunitatea care se formează în public şi oamenii de pe scenă. Teatrul Tineretului, de multe ori, a dat tonul în teatrul românesc, sper că în viitor va fi la fel. Este un teatru la care ţin foarte mult.
– Pe cine admiraţi în această profesie?
– Am văzut recent nişte importante spectacole străine şi mi se pare uluitor ce creează regizorul Simon Stone. Unul dintre formatorii carierei mele de regizor a fost Thomas Ostermeier, dar acum aştept cu mare nerăbdare orice premieră pe care Simon Stone o are.
– Din România?
– Când eram mai tânăr iubeam spectacolele lui Alexandru Tocilescu, pentru că transforma totul în acte teatrale remarcabile. Pe lângă faptul că toate îi ieşeau foarte bine, nici nu ziceai că sunt făcute de acelaşi regizor.
– Un regizor în viaţă?
– Silviu Purcărete, pentru un univers aparte pe care-l aduce în fiecare spectacol şi pentru faptul că face teatru într-un fel în care numai el poate face teatru.
– Sunt doi ani de când conduceţi Teatrul Excelsior…
– E o responsabilitate foarte mare. Teatrul Excelsior este o instituţie dedicată exclusiv adolescenţilor şi tinerilor adulţi. Încercăm să facem spectacole relevante pentru această categorie de vârstă, spectacole care, dincolo de aparenţele existenţei, să te trimită către ceva semnificativ, esenţial.
● Actriţa Cristiana Luca, despre bucuria de a fi pe scenă
Pe Cristiana Luca, actriţa născută la Piatra-Neamţ la 16 februarie 1996, aţi putut-o urmări în Viola, rol principal din spectacolul „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, în regia lui Andrei Şerban, producţie a Teatrului de Stat Constanţa, instituţie culturală condusă din 2019 de pietreanul Erwin Şimşensohn. A surprins plăcut atât prin maturitatea stăpânirii textului dramatic, cât şi prin siguranţa folosirii mijloacelor de expresie. La Teatrul de Stat Constanţa, Cristiana Luca joacă şi în „Seaside Stories”, regia – Radu Afrim, desemnat cel mai bun spectacol la Gala UNITER de anul trecut, dar şi în „Trilogia belgrădeană” (regia – Erwin Şimşensohn), sau în „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia” (regia – Elena Morar şi Gabriel Sandu).
Actorii Maria Hibovski şi Rareş Pârlog au fost primii care i-au intuit calităţile artistice.
– De Maria Hibovski mă leagă amintiri tocmai din şcoală primară. Am făcut cursuri de actorie cu ea şi-mi amintesc că mi-a insuflat o mare mare plăcere de a juca. La un moment dat ţin minte că îmi plăcea să fiu pe scenă enervant de mult. Îi sunt recunoscătoare pentru toată susţinerea pe care mi-a arătat-o de-a lungul timpului. Cu Rareş Pârlog m-am pregătit pentru admiterea la facultate. M-a învăţat foarte multe într-un timp destul de scurt. Am încercat să înmagazinez şi să înţeleg tot. Îmi amintesc de lucrul cu el cu multă bucurie şi dor pentru perioada aceea în care mă pregăteam pentru bacalaureat şi, de fapt, pentru ce trăiesc acum.
– În ce împrejurări aţi ajuns la Teatrul de Stat Constanţa?
– Eram în anul al doilea de master când am aflat că e concurs la Teatrul de Stat Constanţa. M-am înscris fără să stau pe gânduri. Îmi doream foarte mult să aparţin unui teatru, unei trupe, să am unde să-mi practic meseria, mai ales că urma să termin facultatea şi îmi făceam griji pentru viitorul meu.
– Cine crede cel mai mult în dumneavoastră?
– Sunt câţiva oameni care mă încurajează constant şi da, pe moment acest fapt mă ajută, dar cel mai mult contează să cred eu în ce fac şi să simt că are sens ce fac. De fapt, îmi place să încerc mereu ceva nou şi nu prea mă dau bătută dacă nu-mi reuşeşte de prima oară. A lucra cu domnul Andrei Şerban a fost un mare privilegiu, o şansă care nu stă la îndemâna oricui.
– Cui sunteţi cel mai recunoscătoare pentru ce aţi devenit?
– În primul rând, sunt recunoscătoare părinţilor mei, şi, de fapt, tuturor oamenilor din viaţa mea. Mi s-a împlinit un vis şi iată, am început să merg pe acest lung drum al căutării, al devenirii în teatru, pe care mi l-am ales. Până la vârsta de 7 ani am copilărit în satul Ingăreşti din comuna Urecheni. Apoi m-am mutat la Piatra-Neamţ şi am fost elevă la Şcoala Gimnazială „Daniela Cuciuc” şi la Colegiul Naţional „Petru Rareş”.
A consemnat Violeta MOŞU; Foto: Marius ŞUMLEA