O nouă premieră la Teatrul Tineretului: „MITH SHOW. O istorie a neîncrederii”

Teatrul Tineretului anunţă o nouă premieră în actuala stagiune: „MITH SHOW. O istorie a neîncrederii”, în regia lui David Schwartz, pe un text scris de Daniel Chirilă. Primele reprezentaţii au avut loc în zilele de 1, 2 şi 3 aprilie.

Regie: David Schwartz; text: Daniel Chirilă; scenografie: Alina Herescu; mişcare scenică: Paul Dunca / Paula Dunker; muzică: Paul-Ovidiu Cosovanu; lighting design & video: Cristian Niculescu; grafică: Levente Benedek.

Cu: Loredana Grigoriu şi Paul-Ovidiu Cosovanu Voce: Gina Gulai.

Istoria predată şi perpetuată din generaţie în generaţie tratează evenimentele dintr-o perspectivă ştiinţifică, ajungând de cele mai multe ori să diminueze importanţa istoriilor personale, acele naraţiuni individuale care clădesc comunităţile din care facem parte. Trăim, de asemenea, într-o epocă a informaţiei, una în care fiecare îşi poate alege propriul mod de a se raporta la istorie, ceea ce adesea provoacă opoziţii sociale.

„MYTH SHOW. O istorie a neîncrederii” explorează modul în care membrii unei comunităţi se raportează la episoade majore ale istoriei recente, de la contemporanii evenimentelor din 1907, la cei care au fost muncitori ai Platformei Industriale Săvineşti şi care au resimţit din plin efectele tranziţiei postcomuniste şi până la cei care experimentează învăţământul online.

David Schwartz, regizor: La începutul documentării pentru acest spectacol, am pornit împreună cu Daniel Chirilă, precum Myth şi Math, povestitoarea şi statisticianul din MYTH SHOW, să documentăm relaţia diferiţilor oameni din Neamţ cu conflictele din istoria recentă şi cu tensiunile societăţii de astăzi. Într-o perioadă în care mai nimeni nu crede nimic din ceea ce spun politicienii sau mass-media, în care fiecare are propria versiune „adevărată” asupra oricărui eveniment socio-politic, de la pandemie la război, a devenit limpede că principalul vector care uneşte mărturiile şi experienţele tuturor este neîncrederea. Nu doar o neîncredere sedimentată de generaţii în „celălalt” (de altă etnie, de altă religie, cu altă poziţie socială etc.). Ci o neîncredere fundamentală în proiectul de societate în ansamblu – în orice instituţie, de la guvern la biserică şi de la spital la… teatru. Cum s-a ajuns aici? (Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ)