Teatrul este zebra fără dungi…
Olivier Py
Iată-ne într-un început de toamnă fără iluzii, cu evenimente fierbinţi, care se precipită pe scena socio-politică românească dar şi pe cea atotcuprinzătoare, a mapamondului, dându-ne tot felul de vertijuri existenţiale…
Însă vă propunem să ieşiţi din hărţuiala cotidiană, din îmbrăţişarea sufocantă a ştirilor alarmiste, să simţiţi că toamna are culoare şi miros şi să veniţi la Teatru! Stagiunea cu numărul 68 (2025-2026) a Teatrului Tineretului a început odată cu prima zi calendaristică a toamnei.
LINIŞTE, SE REPETĂ!
La ora la care sunt redactate aceste rânduri, din Sala Mare se aud până la noi, în secretariatul literar, sonurile unui spectacol care vă va purta prin toată gama bunei dispoziţii, de la zâmbet la râsul în hohote, trecând şi prin registrul sapienţial al unui drum iniţiatic: Pre pe leak, un spectacol de Mihai-Gruia Sandu, după basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă, cu actorii: Emanuel Becheru, Cristina Ciulei, Paul-Ovidiu Cosovanu, Valentin Florea, Corina Grigoraş, Dan Grigoraş, Ecaterina Hâţu, Maria Hibovski, Florin Hriţcu, Dragoş Ionescu, Iulia-Paula Niculescu, Elena Popa. Echipa artistică e completată de scenografa Alexandra Budianu care a creat un decor ce se deschide neașteptat pe parcursul spectacolului, pe principiul cutiei cu surprize, precum şi designul unor insolite măşti şi păpuşi, construite de artista-păpuşar Ana-Crăciun Lambru şi de colegii săi de la The Puppet Masters. Coregrafa Teodora Velescu creează o adevărată regie de mişcare, iar Ovidiu-Paul Cosovanu, pe lângă jocul actoricesc, interpretează live muzica pe care a creat-o tot el.
Actorii conduşi de maestrul Mihai-Gruia Sandu explorează tehnicile commediei dell’arte, formele diverse ale comicului, dezvăluind uluitoarea creativitate a jocului ce tinde către ludicul pur, al copiilor. Căci, aşa cum afirmă actorul, regizorul şi formatorul de actori John Wright în cartea sa De ce râdem la teatru?, „jocul nu înseamnă că munca e frivolă. Nici pe departe. Nu înseamnă decât că luăm jocul în serios. Jocul încălzeşte sufletul şi linişteşte mintea. E distractiv, eliberator, mobilizator şi ne oferă acea combinaţie captivantă de implicare si obiectivitate care ne permite să creăm sensuri, să ne asumăm riscuri şi să descoperim lucruri.” În spectacolul TT, pe lângă dansuri, grammelot (imitarea unei limbi prin sugerarea formală a unor cuvinte fără înţeles), pantomimă, se simte şi iz de parodie, binevenit căci „parodia ne învaţă să ne cunoaştem mai bine şi să ne acceptăm mai mult. Este latura întunecată a comediei, în care râsul are biciul în mână – şi doare. Dar ne face şi să ne oprim şi să gândim. În ipostaza ei cea mai bună, parodia spune adevărul, fără să facă vreun compromis; în ipostaza ei cea mai nereuşită, ea este agresivă şi banală. Parodia înseamnă comedia supravieţuirii. Prin intermediul său, înţelegem mai bine propria noastră raportare la autoritate, nedreptate, teamă, prefăcătorie şi stupiditate.” explică acelaşi John Wrigh.
Acest spectacol a fost pregătit în stagiunea anterioară prin trei zile de atelier susţinut de actorul, regizorul şi profesorul Mihai Gruia-Sandu, în prezent cel mai reprezentativ artist expert în commedia dell’ arte din România. Pregătirea actorului prin metodele commediei dell’Arte este necesară nu doar în scopul dezvoltării mijloacelor sale de expresie, ci şi în scopul dobândirii unei discipline profesionale la nivel înalt, de la condiţie fizică la rigoarea mişcărilor şi expresivităţii consonante cu masca purtată.
Acest spectacol întinde un arc în timp până la începutul teatrului nostru. Primul spectacol al teatrului din Piatra-Neamţ, pe atunci secţie a Teatrului de Stat Bacău, a fost Vicleniile lui Scapin (1958). Era spectacolul de licenţă al proaspătului absolvent de Regie, David Esrig, cel care avea să devină unul dintre cei mai importanţi formatori de actori din spaţiul european, autor al unei metode proprii, fondatorul Academiei ATHANOR, în Germania. Acest spectacol de debut era construit cu elemente de commedia dell’ arte, după cum ne arată puţinele fotografii rămase.
Pe lângă acest spectacol pentru întreaga familie, am pregătit trei spectacole-lectură, în regia lui Daniel Chirilă. Regizorul a creat cadrul primitor al unei sufragerii, în care actorii, îmbracaţi în pijamale şi cu papuci de casă, le citesc celor mai tineri spectatori ai noştri şi dialoghează cu ei. Sub genericul „TT încurajează lectura”, am ales trei poveşti, pentru trei categorii de vârstă: un text clasic şi două contemporane. Textul clasic, după care am creat spectacolul-lectură recomandat copiilor cu vârste cuprinse între 7 şi 10 ani, este Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite texte din literatura pentru copii românească. Călătoria pinguinului Apolodor în jurul lumii, pornind de la Bucureşti, din Târgul Moşilor şi trecând prin toate continentele, cu incredibilele sale aventuri povestite în versuri pline de umor, încântă deopotrivă pe cei mici şi pe cei mari. Şi pentru că este un text clasic, merită să redăm cuvintele scriitoarei Adriana Bittel care rezumă aşa de bine relaţia între epoca în care a fost scris şi demnitatea lui Gellu Naum, unul dintre cei mai mari poeţi contemporani români: „Cărţile cu Apolodor (sunt două) au fost scrise în urmă cu patru decenii (1959), când marele poet suprarealist, refuzând stupidele servituţi propagandistice, trăia din traduceri. Scriind pentru copii, el nu s-a trădat pe sine ca spirit liber, ca magician încântător şi Apolodor a avut un uriaş succes, fiindcă umorul, aventura, candoarea, parodia, le aduceau aminte oamenilor îndopaţi cu lozinci şi minciuni de gustul libertăţii. Iar muzicalitatea şi ingeniozitatea versurilor rimate le fac să se întipărească fără nici un efort în minte, îţi vine mereu să le spui, aşa, cum te trezeşti cântând un şlagăr.”
Pentru categoriile 5-7 ani şi 10-12 ani am ales un autor care a început să se afirme pregnant în ultimii ani şi în literatura pentru copii: Mihai Mănescu. Pe lângă talentul de povestitor, Mihai Mănescu are curajul de a atinge în literatura sa teme sensibile, pe care le tratează cu multă delicateţe: divorţul părinţilor, boala, dispariţia cuiva apropiat. Cărţile sale au, cu siguranţă, şi un rol terapeutic pe lângă frumuseţea poveştilor. Pentru cei mai mici am ales „Ţepii ariciului Virgil” din cartea sa Poveşti despre speranţă, în care ţepii nu sunt motiv de înţepat, ci motiv de legat prietenii! Am scos deja la public acest spectacol-lectură şi i-am avut invitaţi pe copiii de la Asociaţia de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale „Luceafărul” şi pe copiii de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Alexandru Roşca” Piatra-Neamţ. Pentru preadolescenţi am ales un fragment din romanul său Comoara lui Harap-Alb, carte premiată cu Premiul Cărturino, apărută anul trecut. Eroii acestui roman utilizează Instagram şi Tik-Tok, se îmbracă precum rapperul Deliric, sunt pasionaţi de robotică, se îndrăgostesc, nimic nefiresc până când descoperă un plic misterios, cu o scrisoare şi o cheie… Din acest roman, am selectat câteva capitole, cât să le stârnim curiozitatea spectatorilor noştri şi să citească singuri ce se întâmplă mai departe!
ANTRENAMENTE
Aşa cum sportivii au nevoie de antrenamente ca pregătire pentru competiţii, unde îşi dau măsura performanţei, aşa şi actorii au nevoie de ateliere, în care să îşi exerseze diverse abilităţi şi să creeze în contexte inedite. Primul atelier al acestei stagiuni s-a desfăşurat sub coordonarea regizorului Horia Suru, cunoscut în special pentru montări de texte contemporane. A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca în 2008 şi a avut burse de studii la New York (SUA), Clermont-Ferrand (Franţa) şi Valencia (Spania). Are studii masterale în Teatru, Film şi Multimedia la aceeaşi universitate. A fost actor la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ de la absolvire până în 2012 şi a debutat ca regizor în 2011 cu spectacolul „Domnului profesor, cu dragoste”, adaptare proprie după romanul omonim al lui E.R. Braithwaite, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Are în portofoliul de regizor peste 50 de spectacole produse de teatre din întreaga ţară.
Cele trei zile de atelier au vizat explorarea creativităţii şi a capacităţii de negociere între membrii unei echipe de actori (4, 6 sau 8 membri), astfel încât discuţiile să conducă la cele mai bune decizii şi armonizare în construirea unei situaţii de joc, pe o temă dată, într-un timp dat. S-au creat situaţii scenice cu vorbe şi fără vorbe, pornind de la fragmente din texte precum Manualul întâmplărilor de Ştefan Agopian, Copilăria de Maxim Gorki, s-au scris scrisori transformate în monologuri, s-au filmat scurte clipuri, iar la final chiar s-a ridicat un spectacol din situaţiile de joc create în zilele precedente.
*
Dacă doriţi să ştiţi mai multe despre noi, vă invităm să ne treceţi pragul în primul rând. De asemenea, ne puteţi urmări pe site https://www.teatrultineretului.ro/ pentru informaţii despre programul lunar, despre fiecare spectacol din repertoriu sau din arhivă şi comunicate despre evenimentele proprii sau găzduite, pe pagina de Facebook şi Instagram în care puteţi găsi noutăţi dar şi reverenţe adresate unor celebrităţi, a căror istorie personală se împleteşte cu istoria Teatrului Tineretului. De exemplu, acum, în septembrie, ne-am amintit de ziua de naştere a celebrei actriţe de teatru şi film Ileana Stana Ionescu (n. 14 septembrie 1936), membră a trupei teatrului din Piatra-Neamţ în perioada 1959-1965. Am scos din arhivă fotografii din spectacolele acelei perioade şi ne-am minunat cât de versatilă era, apreciată în egală măsură, atât pentru rolurile de comedie, cât şi pentru cele de dramă.
Pentru că am început acest articol cu spectacolul ce va avea premiera la începutul lui octombrie, construit în cheia commediei dell’ arte, iar în acest tip de teatru râsul este intrinsec, încheiem cu câteva reflecţii tot ale lui John Wright, din volumul precizat anterior, îndemnându-vă să stingeţi prin umor stările conflictuale: „Râsul e mai degrabă o strategie de supravieţuire, decât un divertisment oarecare. (…) Râsul a evoluat ca semn al Naturii cum că totul este în regulă. Imaginaţi-vă un mic grup de strămoşi din Epoca de piatră, care vânează în pădure, înarmaţi până în dinţi cu topoare şi beţe ascuţite. Deodată, se opresc în loc, auzind ceva ce pare a fi o sălbăticiune prinsă într-un tufiş. Încercuiesc locul şi se pregătesc să atace furibund. Când dau frunzişul deoparte, apare capul ciufulit al unuia dintre copiii lor, înspăimântat peste poate. Sunetul râsului înlătură agresivitatea vânătorilor şi îl asigură pe copil că totul este în regulă.”
Raluca NACLAD, consultant artistic