Cea de-a 42- a ediţie a Festivalului Internaţional „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, a fost organizată de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, sub patronajul Consiliului Judeţean Neamţ, în perioada 5-11 iulie 2015.
Programul Festivalului a reunit concerte simfonice, corale, muzică de cameră, muzică de promenadă, seri speciale dedicate muzicii tradiţionale, jazz-ului, muzicii vechi sau pop, dar şi două cursuri de măiestrie – chitară şi flaut.
Printre capetele de afiş ale acestei ediţii s-au numărat violonista Cristina Anghelescu şi Orchestra „Kamerata Kronstadt” Braşov, Corul de Cameră „Preludiu”, Cvartetul „Gaudeamus” al Filarmonicii Braşov, Ansamblul Folcloric „Maria Tănase” Craiova sau trupa „Taxi”.
Spectacolele s-au desfăşurat atât în Sala Consiliului Judeţean Neamţ, cât şi în aer liber, în Piaţa Turnului din Piatra-Neamţ. Pentru toate evenimentele organizate în cadrul celei de-a 42-a ediţii a Festivalului Internaţional „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ” publicul a avut acces gratuit.
Farmecul discret al aristocraţiei sunetului
A doua ediţie după întreruperea determinată de criza atotstăpânitoare şi a patruzeci şi doua de la începuturile din anii ’70. Ce au devenit, între timp, Vacanţele Muzicale de la Piatra Neamţ? Lucrurile s-au schimbat – şi nu neapărat în bine, ba, dimpotrivă – socialul, politicul şi chiar mentalul colectiv se află situat pe alte coordonate, realităţile sunt altele faţă de acum aproape o jumătate de veac şi poate şi percepţia muzicii are acum alte dimensiuni. E adevărat, astăzi oricine poate avea cel mai facil acces la muzică, informaţia a devenit copleşitoare şi, tocmai din această pricină, contactul direct cu arta sunetelor capătă o valoare mai mare. Şi astfel s-ar părea că festivalurile de acest gen sunt esenţiale şi necesare. Numai că, din păcate, în mare parte ele au devenit un fel de pretext seral pentru loisir. Dimensiunile comerciale ale acestor manifestări se încadrează perfect în spiritul uşuratic al epocii. Am citit, deunăzi, o pertinentă însemnare a unei doamne din Bacău, care regreta – fără a fi propriu-zis nostalgică – sensul pierdut al acestui fenomen, invocând spiritul anilor ’70, când, fără a avea scene imense, amplificări sofisticate şi jocuri de lumini, muzica îşi făcea datoria faţă de sufletele celor care, chiar dacă umpleau sala pe jumătate, constituiau, prin emoţie, trăire şi sinceritate a percepţiei, aristocraţia locală a sunetului. Dar, aşa cum am mai spus, acum realităţile sunt cu totul altele şi faptul că publicul, statornic sau fortuit, există încă, nu poate fi decât un semn al normalităţii vieţuirii umane şi al perenităţii muzicii de calitate.
* Mozart, înainte de toate!
Vom rememora aici, succint, câte ceva din programul celor şapte zile ale festivalului, încercând să punctăm momentele care definesc convingător alura Vacanţelor. Ca de obicei, prima seară a marcat semnificativ debutul seriei de manifestări prin aportul de calitate al orchestrei braşovene Kamerata Kronstadt, dirijată de Cristian Oroşanu şi având-o ca solistă pe violonista Cristina Anghelescu. Un program Mozart, potrivit, zicem noi, atmosferei estivale. Uvertura la opera „La finta giardiniera”, scrisă de Mozart la doar 18 ani, în 1775, inspirându-se, se spune, din lucrarea cu aceeaşi temă a lui Pasquale Anfossi. O poveste cu final fericit, dintre Contele Belfiori şi marchiza Violante Onesti. Un intro miniatural, interpretat inspirat şi în spiritul mozartian, de talentaţii artişti braşoveni. Ultima dată pe scena Vacanţelor (ce-i drept, în sala Teatrului Tineretului), Concertul în La major, nr. 5, KV 219 pentru vioară şi orchestră de W.A. Mozart s-a cântat acum exact 34 de ani, pe 5 iulie – ce coincidenţă! – 1981, de Orchestra Simfonică a Conservatorului „George Enescu” din Iaşi, sub bagheta lui Sabin Pautza şi avându-l solist pe Cristian Pintilie. În acelaşi concert, au mai evoluat soprana Ada Bolocan-Strungariu, clarinetistul Doru Albu şi pianista Venera Anghel. Scris în 1775, la Salzburg, concertul turc – aşa cum mai este cunoscut, datorită izului oriental din secţiunea mediană a părţii a treia – beneficiază, pe lângă multă cantabilitate, şi de o scriitură violonistică de o mare acurateţe. Ei bine, tocmai această caracteristică a fost pusă în valoare de violonista Cristina Anghelescu. Frazare corectă şi expresivă, cantabilitate subliniată cu graţie feminină, sunet corect dozat. Din păcate, efectele dinamice, foarte importante într-o interpretare nuanţată, au suferit din pricina spaţiului deschis. Este, de altfel, şi principalul reproş pe care solista l-a adus numeroasei, dar eclecticei asistenţe. Dincolo de acesta, Cristina Anghelescu a ţinut să ne mărturisească, printre altele: „Am auzit foarte multe lucruri bune despre Vacanţe, lucru ce m-a determinat să-mi doresc foarte mult a cânta aici. Iată că acum am reuşit, iar aşteptările legate de ceea ce se întâmplă aici mi-au fost confirmate. Locul acesta, centrul istoric – sau Piaţa Turnului, cum îl numesc cei de aici –, este încântător. Chiar am avut senzaţia că mă aflu într-un mic orăşel din Germania, unde se întâmplă ceva asemănător. Loc deschis, aerisit, vestigii istorice la un pas de scenă, lume destinsă… M-am simţit minunat!”.
* Câte ceva pentru fiecare
Seara muzicii corale ne-a prilejuit reîntâlnirea, după mai bine de 10 ani, cu renumita formaţie corală a centrului Tinerimea Română, corul de cameră Preludiu, pregătit şi dirijat cu măiestrie şi dragoste de cântec de maestrul Voicu Enăchescu. Şi, chiar dacă anii au trecut, chiar dacă realităţile zilelor noastre sunt altele, chiar dacă însuşi maestrul a mai îmbătrânit, sonoritatea impecabilă a rămas aceeaşi. Un repertoriu divers şi, pe alocuri, destul de dificil, a fost expus cu virtuozitate, claritate şi simţ al măsurii, într-o manieră autentică, fie că a fost vorba de partituri renascentiste, clasice, romantice sau de inspirate prelucrări folclorice.
În seara dedicată muzicii de cameră, programul a fost susţinut de Cvartetul Gaudeamus. Formaţia, născută la Iaşi şi transferată, prin forţa lucrurilor, la Braşov, dovedeşte o maturitate sonoră de invidiat într-un teritoriu în care se intră şi, mai ales, se rezistă destul de greu. Lucrările lui Mozart, Dvorak, Johann Strauss sau Fritz Kreisler au fost interpretate curat şi cu aplomb de cei patru protagonişti, care au dovedit omogenitate şi percepţie acută a stilului cameral.
Tinerii artişti nemţeni au fost reprezentaţi la această ediţie de Daniel Ciobanu, un pianist ce străbate cu paşi siguri teritoriul afirmării şi actriţa Cristina Giurgea. Ca şi în alte rânduri, câteva instituţii de învăţământ superior artistic au ţinut să fie prezente, prin muzicieni reprezentativi. Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca şi Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi au fost reprezentate de violonista Alexandra Tănase, violoncelistul Alexandru Totan, fagotistul Alin Dănilă, pianista Bianca Murariu şi tenorul Sergiu Coltan. De altfel, acesta din urmă a efectuat un adevărat tur de forţă prin partiturile repertoriului clasicizat al liedului, de la primele şapte lucrări de gen din ciclul schubertian Dichterliebe, op. 1, la miniaturile semnate de Mozart, Enescu, Ottorino Respighi sau Edvard Grieg. Un tenor de perspectivă, cu o sonoritate personală şi un autentic simţ al lirismului dramatic.
Dacă, în alte rânduri, am fost obişnuiţi să descoperim virtuţile interpretative ale unor tineri solişti din domeniul bel-canto-ului, în acest an cursurile de măiestrie au fost dedicate chitarei şi flautului. Sub îndrumarea conf. univ. dr. Constantin Andrei şi a conf. univ. dr. Dorel Baicu, nouă chitarişti şi şase flautişti, încă învăţăcei la Liceul de Artă „Victor Brauner” din Piatra Neamţ, Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şi Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, s-au învrednicit a demonstra că perfecţiunea artistică se obţine prin muncă şi trudă asiduă. În această competiţie a virtuozităţii instrumentale s-a distanţat elocvent, după părerea noastră, chitaristul David Orosz, student în anul II la Cluj, cu o impresionantă interpretare a „Variaţiunilor pe o temă de Fernando Sor”, de Miguel Llobet. Bravo!
Dincolo de toate astea, muzica populară cu Ansamblul folcloric „Maria Tănase” din Craiova, jazz cu Tudy Zaharescu şi Jazz&Soul Project, muzica veche cu formaţia Anton Pann, muzica pop cu Taxi şi, mai ales, mult gustata reprezentaţie a Muzicii militare a Brigăzii 15 Mecanizate Podu Înalt din Iaşi.
* Măreţia operei
Păstrând tradiţia ultimelor ediţii, şi în acest an cea din urmă seară a fost consacrată genului liric; cu aportul substanţial, îndatoritor şi de calitate adus de Orchestra simfonică a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, dirijată de maestrul Valentin Doni, solistă fiind soprana Irina Iordăchescu. O cântăreaţă plină de temperament, cu o sonoritate plină şi pregnantă, aflată în acest moment pe drumul afirmării depline pe tărâmul teatrului liric. Şi, dacă ansamblul băcăuan ne-a oferit un program de forţă, plin de sonoritate, ilustrând epoci şi stiluri extreme de variate, solista Operei Naţionale Române din Bucureşti, nimeni alta decât fiica marelui bariton Dan Iordăchescu, a propus un repertoriu de adevărate şlagăre ale genului liric, foarte potrivite, de altfel, într-un concert de asemenea factură. Unde mai bine decât aici putea răsuna melodioasă „O mio babbino caro” din Gianni Schicchi sau „Ebben, ne andro lontana” din La Wally? Afinitatea cu sonorităţile veriste nu a estompat însă şi abordarea unor partituri mai specioase, precum cele din Debussy sau din musicalul lui Leonard Bernstein. Ca să nu mai vorbim de o mai veche partitură semnată de George Grigoriu sau de bis-ul cu celebra „Cine iubeşte şi lasă”, tratată simfonic şi mult apreciată de publicul numeros şi îndatoritor, rămas până la sfârşit şi luminat de focurile de artificii care au încununat spectaculos o seară frumoasă, întipărită deja în memoria Vacanţelor. Şi în acest context, dincolo de toate meritele sau neîmplinirile manifestării, trebuie să remarcăm eforturile organizatorilor, ale inimoasei echipe a Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”, în frunte cu directoarea acestuia, Carmen Nastasă, şi cu directoarea artistică a acestei ediţii, Mihaela Spiridon, ale finanţatorilor – Consiliul Judeţean Neamţ, Primăria şi Consiliul Local Piatra Neamţ – şi ale partenerilor care, printr-un efort conjugat, au făcut ca Vacanţele şi, de ce nu?, spiritul lor să supravieţuiască în vremuri nu tocmai prielnice.