În ziua de 21 mai 1973 a încetat subit din viaţă, în timp ce se afla în Canada ca invitat al unor universităţi, academicianul GRIGORE C. MOISIL.
Născut la Tulcea, la 10 ianuarie 1906, dintr-o familie de profesori, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe, secţia matematică a Universităţii din Bucureşti.
În 1929 obţine titlul de doctor în matematici cu o teză remarcabilă, privind mecanica analitică a sistemelor continue, lucrare ce l-a consacrat în viaţa ştiinţifică din ţară şi de peste hotare.
A făcut studii de specialitate la Paris şi la Roma.
După obţinerea doctoratului în analiză matematică, este numit, în 1932, conferenţiar la Universitatea din Iaşi, unde ţine primul curs de algebră modernă din România, „Logica şi teoria demonstraţiei” şi realizează o operă fecundă cu idei inovatoare în care se întrezăreşte concepţia lui despre matematică şi tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noţiuni din domenii complet deosebite.
Din 1942, este profesor şi şef de catedră la Universitatea din Bucureşti, iar în 1962 înfiinţează la Facultatea de Matematică Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB). A publicat lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei şi logicii matematice, a elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite şi a avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. A avut contribuţii remarcabile la dezvoltarea informaticii şi la formarea primelor generaţii de informaticieni, a unei întregi pleiade de valoroşi matematicieni.
În revista Gazeta Matematică Seria Nr. 5 din mai 1974, fostul nostru mentor, profesorul emerit Constantin Borş, în articolul Grigore C. Moisil-militant neobosit al modernizării predării matematicii scria: „Pentru noi, profesorii din oraşul Piatra-Neamţ şi din judeţul Neamţ, Grigore Moisil, alături de profesorul A. Haimovici, au fost inima şi mintea tuturor străduinţelor noastre pentru predarea matematicii de pe poziţii noi.
În anul 1950, atunci când filiala noastră era în impas, participarea profesorului Grigore Moisil la şedinţa de comitet a filialei, ne-a redat entuziasmul pentru continuarea activităţii şi pentru îmbunătăţirea ei”.
Prin moartea academicianului Grigore C. Moisil, ştiinţa şi cultura românească au suferit o grea pierdere, viaţa lui dedicată matematicii şi informaticii consacrându-l ca un extraordinar om de ştiinţă şi profesor, membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna şi al Institutului Internaţional de Filosofie. Dar Grigore Moisil rămâne în conştiinţa posterităţii şi prin umorul şi vorbele sale de duh care au îmbogăţit tezaurul de înţelepciune românească.
Profesor Gheorghe AMAICEI