Vineri, 18 mai a.c., din iniţiativa (şi pe cheltuiala) profesorului Dan Constantin Ionescu, la Hotelul Ceahlău din Piatra-Neamţ, a avut loc o ceremonie comemorativă în amintirea profesorului şi pictorului DAN CEPOI (21 iunie 1949 – 4 aprilie 2008). Au participat artiştii plastici Gheorghe VADANA, starostele neîncoronat al pictorilor nemţeni, Ştefan POTOP, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Piatra-Neamţ, Dumitru BEZEM, Arcadie RĂILEANU, Ioan POPEI, Petru VAMANU, profesori, gazetari şi colecţionari de artă – în total vreo două duzini de admiratori sau prieteni ai artistului comemorat.
Cu această ocazie a fost editat un foarte frumos şi bine paginat album cu reproduceri după lucrări din colecţiile Dan Catană, Nicu Gherasim, Dan Ionescu, Daniel Ionescu, Marian Ionescu, Bogdan Neagoie, Monitorul de Neamţ, Elena şi Vasile Pleşca, „prieteni de suflet ai artistului omagiat, la zece ani de la prematura plecare la cele veşnice”.
Apoi, rând pe rând, cei prezenţi au vărsat câte o picătură de vin (bun!) în memoria artistului, evocându-i personalitatea de dascăl, pictor, prieten. Reţinem, pentru cei care nu l-au cunoscut, câteva date „tehnice” din „fişa” artistului.
Născut la Tg. Neamţ, Dan Cepoi a absolvit liceul în urbea natală, după care a urmat cursurile Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi, promoţia 1971. A debutat în 1969, la o expoziţie de grup, studenţească. După ce a terminat facultatea, s-a stabilit la Piatra-Neamţ, profesând ici-acolo, dar afirmându-se ca mentor căutat la Palatul Copiilor – Casa Pionierilor, pe acea vreme. De-a lungul timpului, din 1972, a participat la toate taberele şi manifestările expoziţionale, organizate de Filiala Neamţ a Uniunii Artiştilor Plastici. Prima expoziţie personală a avut-o la Iaşi, în 1969, după care au urmat multe altele, la Piatra-Neamţ (1975, 1980, 1982, 1995) şi în alte oraşe din ţară. A participat cu lucrări la expoziţii de grup, la Galeriile Cupola Iaşi – 1985, Alfa Piatra-Neamţ – 1987, Târgu Mureş – 1987, Bucureşti – Galeriile municipale – 1986, Bienala Lascăr Vorel 1997, 2007. Are numeroase lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, SUA, Suedia, Spania, Franţa.
Intervenţiile vorbitorilor au avut câteva puncte comune. Dan a fost un pictor talentat, a avut un pronunţat sentiment al prieteniei, risipindu-se şi trăind mai mult pentru alţii decât pentru sine, un boem autentic, cinstit şi generos. Mai adaug – cunoscându-l bine, pentru că ne-a apropiat pasiunea lui pentru teatru (şi mai ales pentru subsolurile sale) – că, fără a face paradă de aceasta, era bine doxat în istoria artelor (asemenea lui Constantin Filimon) şi nici cu cititul nu stătea rău.
Şi mai avea un umor autentic, fiind un hâtru adăpat ca şi Creangă din aceeaşi apă a Ozanei, cultivând neostentativ lexicul neaoş care, cu toate arhaismele sau „ţărănismele”, nu reuşea să-i estompeze cu nimic eleganţa înnăscută. Era un om frumos şi, îndrăznesc să spun, pentru mine va rămâne mai mult un boier al spiritului decât un boem, un personaj desprins exact din paginile lui Mateiu Caragiale…
Iniţiativa profesorului Dan Ionescu, pornită din prietenie şi generozitate, e – din câte ştiu – un gest singular. Un gest care ar trebui să sensibilizeze instituţiile, asociaţiile profesionale sau uniunile de creaţie să fie ceva mai atente cu memoria celor ce le-au adus strălucire şi notorietate. Îmi dau seama că strig în pustiu, dar cine ştie unde poate ajunge ecoul…
În ceea ce-l priveşte pe prietenul nostru, nu pot să închei decât citându-l pe inspiratul profesor Ştefan Potop: „Răstignită între romantism şi expresionism, steaua lui Dan Cepoi nu se va stinge niciodată”. Subscriu.
Mircea ZAHARIA