REMEMBER: Constantin TOMŞA

V-aţi gândit vreodată ce greu e să vorbeşti despre prietenii care nu mai sunt?

A încerca să vorbeşti despre cineva – pe de o parte o însemnată personalitate culturală, pe de altă parte un bun prieten – da’ de ce pe de-o parte şi de cealaltă? – semănă cu performanţa unui scamator care scoate din joben numai porumbei albi. N-am numai porumbei albi, nu s-a inventat jobenul cu pricina. Dacă ar fi perfectă, lumea acesta n-ar mai avea niciun haz…

Prietenul nostru Constantin Tomşa ar fi împlinit luna viitoare, pe 3 nov. 85 de ani, dar Domnul l-a alăturat strămoșilor pe 29 iunie 2021.

Cum singur declara (vezi Fişa de dicţionar de la pag. 16), a fost profesor, critic şi istoric literar, publicist. Pentru noi, pentru revista Apostolul, a fost, peste două decenii, un mentor erudit, un continuu „cap limpede”. Dar ce a însemnat el pentru cultura nemţeană/naţională e mai greu de punctat şi ierarhizat. Lumina ce a revărsat-o în lume nu se lasă adunată în câteva cuvinte.

Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?, meditează Poetul, îndemnându-ne la adevăr, rigoare şi echilibru. Păşim pe un teren minat.

Aşadar, în acest număr al revistei, nu am încercat să conturăm un portret (cu siguranţă nereuşit!) al magistrului Constantin Tomşa. Am publicat doar câteva evocări – mai mult sentimentale, decât critice – ale unor personalităţi apropiate protagonistului: Lucian STROCHI, Constantin ARDELEANU, Constantin MUNTEANU, Dan MĂNUCĂ şi am renunţat la citarea unui aparat critic, oricum irelevant. Dar am pus în pagină, integral (şi actualizată) Fişa bio-bibliografică pe care Constantin Tomşa şi-o semnează în Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ, un punct de vedere asumat.

Nu mai ştiu unde am citit sau auzit o povestioară (Ah, unde-i Abecedarul lui Creangă?) care sună cam aşa: Într-o carieră de marmură, un sculptor se uita cu atenţie la tot felul de pietre. Alege, dintre blocurile perfecte, un bolovan mare fără nici o formă, îl ia acasă şi se apucă de cioplit. După luni de trudă grea însă, dă la iveală un cal de toată frumuseţea. Un copil din preajma locului, care a asistat zi de zi la ceea ce se întâmpla, văzând uimit sculptura, l-a întrebat: „Nene, da de unde ai ştiut că este un căluţ înăuntrul bolovanului?”

Cred că unul dintre cele mai importante merite ale profesorului Tomşa este acela de a fi relevat Pegasul, din zeci de debutanţi care i-au trecut prin mână. Alături de „Prima verba” a lui Laurenţiu Ulici, „Împătimit de lectură”, rămâne unul dintre cele mai sensibile barometre literare.

Mircea ZAHARIA